Sura Al-Baqara - după Ibn Kathir - VERSET 204. 205, 206 şi 207

[yvette]

VERSETELE 204, 205, 206 şi 207

204. Printre oameni este unul ale cărui vorbe în această lume îţi plac şi care Il ia pe Allāh drept martor pentru ceea ce este în inima lui, în vreme ce el este cel mai înverşunat la gâlceavă.

205. Şi de îndată ce pleacă, străbate pământul, căutând să semene stricăciune şi să nimicească semănăturile şi dobitoacele. Allāh însă nu iubeşte stricăciunea!

206. Iar dacă i se spune: "Fii cu frică de Allāh!", îl cuprinde tăria fărădelegii. Gheena va fi de ajuns pentru el şi ce pat rău este acesta!

207. Şi printre oameni este şi acela care îşi dă sufletul căutând mulţumirea lui Allāh. Şi Allāh este Milostiv cu robii [Săi]!

1. Caracteristicile ipocriţilor

As-Suddii a spus că aceste versete au fost revelate cu referire la fapta lui Al-Akhnas bin Şaariq Ath-Thaqafii ¹(الْأَخْنَس بْن شُرَيْق الثَّقَفِيّ) care a venit la Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) şi s-a proclamat în faţa lui drept adept al Islamului, însă, în inima lui, ascundea contrariul.

Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) a explicat că aceste versete se referă la unii ipocriţi care l-au criticat pe Khubayb ² (خُبَيْب) şi companionii lui care au fost ucişi în incidentul Raji³, şi de aceea, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a revelat condamnarea ipocriţilor şi lauda Lui pentru Khubayb şi tovarăşii lui, spunând: « Şi printre oameni este şi acela care îşi dă sufletul căutând mulţumirea lui Allāh. ...».

S-a mai spus şi că aceste versete se referă la ipocriţi şi credincioşi, la modul general.

Aceasta este opinia lui Qataada, Mujaahid, Ar-Rabiy’ bin Anas şi mulţi alţii şi aceasta este o opinie corectă.
Ibn Jariyr a relatat că Al-Qurażii (الْقُرَظِيّ) a spus că Nauf Al-Bikaalii (الْبِكَالِيّ نَوْف) care obişnuia să citească şi Cărţile de revelaţie divină de mai înainte a zis:
„ - Am găsit în Cărţile revelate de Allāh (subhaanah-ua-ta’la) mai înainte descrierea unor membrii ai acestei comunităţi (Umma): ei (ipocriţii) sunt oameni care folosesc religia pentru un câştig material. Vorbele lor sunt dulci ca mierea, dar inimile lor sunt mai amare ca sabirul⁴. Ei se arată oamenilor precum mieii cei blânzi, iar în inimile lor se ascunde cruzimea lupilor. Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a spus despre ei: «Au îndrăznit să mă provoace, dar Eu îi voi sminti. Pe Atotputernicia Mea jur că am să pogor asupra lor atâtea încercări încât şi cel mai Inţelept se va rătăci!» Am cercetat cu privire la aceste declaraţii şi le-am găsit în Coran descriindu-i pe ipocriţi: « Printre oameni este unul ale cărui vorbe în această lume îţi plac şi care Îl ia pe Allāh drept martor pentru ceea ce este în inima lui,...».”

Această declarație a lui Al-Qurażii este considerată o relatare «hasan, Sahiih - corectă, autentică».
Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a spus: « ...şi care Il ia pe Allāh drept martor pentru ceea ce este în inima lui,...». Acest âyat arată că acest soi de oameni se pretind a fi musulmani, dar ei îl sfidează pe Allāh (subhaanah-ua-ta’la) prin necredinţa şi ipocrizia din inimile lor.
Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a mai spus: « Ei încearcă să se ascundă de oameni, dar ei nu se pot ascunde de Allāh, ....»- sura «An-Nisaa’ (النساء)», verset 108.
Această interpretare a fost atribuită lui Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) de către Ibn Ishaaq.

S-a mai explicat şi că aceste versete înseamnă că ipocriţii îşi decalară apartenenţa la Islam şi se jură pe Allāh (subhaanah-ua-ta’la) că în inimile lor este la fel precum ei rostesc cu limbile lor.

Şi această interpretare este, de asemenea, corectă şi a fost preferată de Zayd bin Aslam, de Ibn Jariyr care spune că îi aparţine lui Ibn Abas şi lui Mujaahid.
Allāh (subhaanah-ua-ta’la) ştie cel mai bine!

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a spus:
«.... In vreme ce el este cel mai înverşunat la gâlceavă. - وَهُوَ أَلَدُّ الْخِصَامِ» - In acest âyat se foloseşte cuvântul «أَلَدُّ- Aladd » - format din rădăcina «ل,د,د» care înseamnă în sens de bază «pervers, nelegiuit» care a fost folosit aici în sensul de «gâlcevitor, certăreţ».
Un derivat al acestui cuvânt a fost folosit în âyatul 97 din sura «Mariyam», în varianta «لُّدًّا- lludda» care înseamnă «ostil, duşmănos, neînduplecat» - « ...şi să previi prin el un neam neînduplecat ».

Aşadar, ipocriţii mint, denaturează adevărul atunci când se gâlcevesc şi nici nu le pasă de dreptate, mai mult decât atât, ei se abat cu bună ştiinţă de la adevăr, înşeală şi sunt dintre cei mai puşi pe sfadă.

S-a consemnat în «Sahiih» că Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a spus:

„ - Semnele ipocriţilor sunt trei: dacă au de spus ceva, mint; dacă promit ceva, îşi încalcă promisiunea, iar dacă e vreo neînţelegere, ei sunt cei mai arţăgoşi.”

Imam Al-Bukhaarii a consemnat că Aaişa (radi-Allāhu anha‎‎) a relatat că Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a spus:

„ - Cei mai nesuferiţi în faţa lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) sunt cei gâlcevitori şi arţăgoşi.
إِنَّ أَبْغَضَ الرِّجَالِ إلَى اللهِ الْألَدُّ الْخَصِم”.

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a spus:« Şi de îndată ce pleacă, străbate pământul, căutând să semene stricăciune şi să nimicească semănăturile şi dobitoacele. Allāh însă nu iubeşte stricăciunea!».
Acest verset arată că aceste persoane sunt fac declaraţii false, săvârşesc fapte rele, vorbele lor sunt prefăcute, credinţa lor este slabă şi acţiunile lor sunt imorale.
In acest verset se foloseşte cuvântul «سْعَى –s’a» care înseamnă «a încerca, a intenţiona» şi care mai este folosit şi cu referire la faraonul Egiptului când se relevă despre acesta în sura «An-Naazi’aat», verstele 22-26: « ... ci a întors spatele şi a plecat degrabă, (încercând să se opună lui Allāh )- ثُمَّ أَدْبَرَ يَسْعَى /
a adunat [oamenii] şi a strigat, /
şi a zis: "Eu sunt Domnul vostru cel mai înalt!". /
Atunci l-a lovit pe el Allāh cu pedeapsa Lumii de Apoi şi a acestei lumi. /
Intru aceasta este o pildă pentru cel ce se teme. ».
Cuvântul «سْعَى » mai este folosit în sura «Al-Jumu’a», verset 9: « O, voi cei care credeţi! Când se cheamă la Rugăciune [„As-salaat» ], în ziua de vineri, grăbiţi-vă la pomenirea lui Allāh ... - لِلصَّلَوةِ مِن يَوْمِ الْجُمُعَةِ فَاسْعَوْاْ إِلَى ذِكْرِ اللَّهِ...» sub forma « فَاسْعَوْاْ » care înseamnă în acest verset «a intenţiona» sensul acestui verset fiind: « O, voi cei care credeţi (musulmanilor)! Când se cheamă la Rugăciune [„As-salaat» ], în ziua de vineri (As-salaatu_alJumu’a - Rugăciunea comună din ziua de Vineri ), grăbiţi-vă (intenţionaţi împlinirea rugăciunii şi fiţi de grabă doritori de a proceda) la pomenirea lui Allāh ».

Facem precizarea că a veni în grabă la moschee este interzis prin Sunna, iar aceasta este un alt sens al cuvântului « سْعَى - s’a», căci Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis:

„ - Când veniţi la Rugăciune, nu veniţi cu zorire, ci veniţi către ea cu calm, în reculegere.
إذَا أَتَيْتُمُ الصَّلَاةَ فَلَا تَأْتُوهَا وَأَنْتُمْ تَسْعَوْنَ، وَأْتُوهَا وَعَلَيْكُمُ السَّكِينَةُ والْوَقَار”.

Ipocriţii nu au alt scop în această viaţă decât să facă înşelăciuni şi să provoace pagube în recolte şi în roade, în animale şi în bunurile prin care oamenii îşi câştigă traiul lor. Mujaahid a spus:
„ - Dacă ipocriţii se reuşesc prin strădaniile lor să răspândească stricăciune pe pământ, atunci Allāh (subhaanah-ua-ta’la) nu mai trimite ploaia şi astfel pier şi recolte, şi vite şi roadele lor.”
Versetul continuă cu âyatul « Allāh însă nu iubeşte stricăciunea!» - adică Allāh (subhaanah-ua-ta’la) nu îi iubeşte pe cei care sunt astfel şi nici pe cei care acţionează în această direcţie.

[yvette]

........

2. A respinge poveţele este tipic ipocriţilor

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a spus: « Iar dacă i se spune: "Fii cu frică de Allāh!", îl cuprinde tăria fărădelegii....».
Acest âyat subliniază ideea că, în afara faptului că faptele şi vorbele lor sunt smintite, atunci când sunt povăţuiţi să se teamă de Allāh (subhaanah-ua-ta’la) şi să se abţină de la fapte rele şi să spună adevărul, ei refuză şi devin mânioşi şi mai învârtoşaţi în nelegiuire, pentru că ei au acest fel de a fi păcătos.

Acest âyat este similar cu: « Şi când li se recită lor versetele Noastre cele limpezi, cunoşti pe chipurile celor care nu cred neplăcerea [supărarea şi furia]. De-abia se stăpânesc să nu se arunce asupra acelora care le recită versetele Noastre. Spune: „Să vă vestesc vouă ceva mai rău decât aceasta? Focul! Allāh le-a promis acelora care nu cred. Şi ce rea soartă!”»sura «Al-Hajj (الحج)», verset 72.

Acesta este motivul pentru care Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a spus, în continuare: «Gheena va fi de ajuns pentru el şi ce pat rău este acesta!»

3. Drept-credincioșii îşi doresc să obţină mulţumirea lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la)

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a spus: « Şi printre oameni este şi acela care îşi dă sufletul căutând mulţumirea lui Allāh. Şi Allāh este Milostiv cu robii [Săi]!».

După ce a enumerat caracteristicile păcătoase ale ipocriţilor , Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a subliniat, în antiteză, virtuţile credincioşilor. El (subhaanah-ua-ta’la) a spus: « Şi printre oameni este şi acela care îşi dă sufletul căutând mulţumirea lui Allāh. ....».

Ibn Abas, Anas, Sa’iid Al-Musayib, Abuu Uthmaan An-Nahdii (أَبُو عُثْمَان النَّهْدِيّ), Ikrima şi mulţi alţii au spus că acest verset a fost revelat în legătură cu Suhayb bin Sinaan Ar-Ruumiyy⁵ (صُهَيْب بْن سِنَان الرُّومِيّ), care, după ce a devenit musulman la Mecca, voind să migreze la Medina, a fost împiedicat de qurayşiţi să plece şantajându-l cu sechestrarea averii. Ei credeau că dacă îi vor sechestra averea, el nu va mai pleca.
Insă, el şi-a abandonat averea şi a plecat în bejenie la Medina. Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a revelat acest âyat referindu-se la fapta lui.

Omar bin Al-Khattaab (radi-Allāhu-anh) şi ceilalţi companioni (radi-Allāhu-anhum) l-au întâlnit pe Suhayb aproape de Medina, la Al-Harra (الْحَرَّة), iar Omar l-a întâmpinat zicându-i « - Intr-adevăr, ai făcut un schimb profitabil.»
Suhayb a răspuns: «Şi tu la fel! Fie ca Allāh (subhaanah-ua-ta’la) să nu permită niciodată să-ţi fie comerţul păgubos! Unde e problema? »

Omar (radi-Allāhu-anh) i-a spus că un âyat⁶ a fost revelat în legătură cu el.

S-a mai relatat şi că Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis: « - O, Suhayb, comerţul tău a fost profitabil.»

Versetul 207 face referire la toţi emigranţii (Mujaahid), aşa cum Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a revelat: « Allāh a cumpărat de la drept-credincioşi sufletele şi bunurile lor, în schimbul Raiului, şi astfel ei luptă pe calea lui Allāh, omorând şi fiind omorâţi. Aceasta este o făgăduinţă cu adevărat, pe care a luat-o asupra Lui, în Tora, în Evanghelie şi în Coran. Şi cine este mai credincios legământului său decât Allāh? Bucuraţi-vă, aşadar, pentru negoţul pe care l-aţi tocmit, căci aceasta este marea izbândă.»- sura «At-Tauuba (التَّوبَة)», verset 111.

Când Hişaam bin Aamruu a străpuns, de unul singur, liniile duşmane, unii dintre musulmani l-au criticat, însă Omar bin Al-Khattaab şi Abuu Hurayra (radi-Allāhu-anhum) i-au corectat recitându-le versetul: « Şi printre oameni este şi acela care îşi dă sufletul căutând mulţumirea lui Allāh. Şi Allāh este Milostiv cu robii [Săi]!».

Nota bene:
1. Al-Akhnas bin Şaafiq Ath-Thaqafii - lider al qurayşiţilor, în Mecca.
In traducerea sensurilor Nobilului Coran în limba română, la notele explicative este redată următoarea explicaţie:
„Se relatează că Al-Akhnas bin Şurayq a venit la Profet (sala-Allāhu alayhi-ua salam) prefăcându-se că este dintre cei care cred în Islam şi jurând că-l iubeşte. Insă el era ipocrit, se arăta a fi bun, dar în realitate era hain. Când a ieşit de la Trimisul lui Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam), el a trecut pe lângă un ogor al unor musulmani, unde se aflau şi nişte măgari şi a dat foc ogorului şi a omorât măgarii. In legătură cu aceste împrejurări Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a revelat aceste versete.”
Această explicaţie îi aparţine lui Ibn Abas (radi-Allāhu anh), după cum este scris în lucrarea „تنوير المقباس من تفسير ابن عباس- Tanuiir al-miqbaas de Ibn Abbas” scrisă de Ibn Abas şi de Firuuzabaadii (فروزبادي), iar relatarea despre Al-Akhnas este de la Ibn Abas (radi-Allāhu anh).

2. Khubayb bin Aadii (radi-Allāhu-anh) - companion al Profetului (sala-Allāhu alayhi-ua salam), care a căzut prizonier la qurayşiţi

3. Incidentul de la Raajii (راجي) - A se vedea sub-forumul Islamul

4. Sabir - sau aloe - plantă medicinală care se foloseşte pentru a vindeca unele boli ale nervului optic, durerile de cap, afecţiuni ale splinei şi rinichilor, depresia şi unele afecţiuni ale inimii şi stomacului.

5. Suhayb bin Sinaan Ar-Ruumii - comerciant bogat din Mecca a cărui avere a fost confiscată de qurayşiţi spre a-l obliga să rămână acasă şi să nu se alăture Profetului (sala-Allāhu alayhi-ua salam) în Hijra.

6. Este vorba despre revelarea versetului 207 din sura «Al-Baqara».