VERSETUL 221
Nu vă însuraţi cu politeiste înainte ca ele să treacă încredinţă, căci o roabă care crede este mai bună decât o politeistă, chiar dacă ea vă place! Şi nu daţi de soţii [fete credincioase] politeiştilor, înainte ca ei să treacă la credinţă, căci un rob credincios este mai bun decât un politeist, chiar dacă el vă place. Aceştia cheamă la Foc, pe când Allāh cheamă la Rai şi la iertare, prin graţia Sa. El le arată limpede semnele Sale oamenilor, pentru ca ei să-şi aducă aminte.


Interdicţia căsătoriilor cu idolatrii

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a interzis credincioşilor să se căsătorească cu femei politeiste care adoră idoli, deşi, sensul general al acestui verset cuprinde orice femeie care comite «şrik» fie că este din cele care adoră idoli, fie că este dintre Oamenii Cărţii. Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a exclus de la această regulă pe femeile dintre Oamenii Cărţii care se încadrează în âyatul: «..[Vă sunt îngăduite] ...dar şi femeile virtuoase ale acelora cărora le-a fost dăruită Scriptura înaintea voastră, dacă le daţi zestrea, cu contracte de căsătorie, fără să preacurviţi şi fără să le luaţi de ţiitoare"....» - sura «Al-Maa’ida(ÇáăÇÆÏÉ)» verset 5.

Aaliy bin Abuu Talha a preluat de la Ibn Abas cu privire la âyatul « Nu vă însuraţi cu politeiste înainte ca ele să treacă încredinţă, ...» explicaţia următoare: «Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a exclus pe femeile Oamenilor Cărţii.»

Acesta este explicaţia şi a lui Ikrima, Sa’iid bin Jubayr, Makhuul, Al-Hasan, Ad-Dahhaak, Zayd bin Aslam şi Ar-Rabiy’ bin Anas şi a altora.

Alţii spun că acest âyat se referă în mod exclusiv la idolatrii, fără a include pe Oamenii Cărţii şi aceasta este la fel cu prima explicaţie pe care am pomenit-o mai sus. Allāh (subhaanah-ua-ta’la) ştie cel mai bine.

Abuu Ja’far bin Jariyr At-Tabarii a spus, subliniind că este «Ijmaa’» în ceea ce priveşte permisiunea de căsătorie cu femei dintre Oamenii Scripturilor, că lui Omar (radi-Allāhu-anh) nu îi plăcea această practică şi, de aceea, musulmanii trebuie să dea prioritate căsătoriilor cu musulmane, tocmai pentru motivul de a avea aceeaşi religie.

Intr-o relatare autentică se narează că Şaqiiq (ÔóȚöíȚ) a povestit:
„ Hudzayfa (radi-Allāhu-anh) îşi luase de nevastă o evreică, iar Omar i-a trimis o depeşă în care i-a scris: «Divorţează de ea!». El i-a răspuns, tot printr-o scrisoare: «Pretinzi că ea este dintre femeile care îmi sunt interzise şi, de aceea, trebuie să divorţez de ea?». Omar i-a răspuns: «Nu, dar mi-e teamă ca nu cumva tu să te fi căsătorit cu o prostituată de a lor.».”

Ibn Jariyr a consemnat de la Zayd bin Uahb afirmaţia lui Omar bin Al-Khattaab (radi-Allāhu-anh) că:
„ – Un musulman se poate căsători cu o creştină, dar un creştin nu se poate căsători cu o musulmană.” – această relatare autentică are un lanţ mai puternic de naratori decât cea anterioară.

Ibn Abuu Haatim (radi-Allāhu-anh) a spus că Omar (radi-Allāhu-anh) căruia îi displăcea practica căsătoriilor cu femei dintre Oamenii Scripturilor, lega această dezaprobare de versetul: « Nu vă însuraţi cu politeiste (femei idolatre) înainte ca ele să treacă încredinţă, (să-l adore numai pe Allāh (subhaanah-ua-ta’la) - Unul) ....».

Al-Bukhaarii a consemnat şi el faptul că Ibn Omar (radi-Allāhu-anh) a zis:
„ – Nu ştiu să existe mai mare idolatrie decât aceea ca o femeie să creadă că Iisaa este dumnezeul ei!”

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «.. căci o roabă care crede este mai bună decât o politeistă, chiar dacă ea vă place! ...».

In «as-Sahiihayn» este consemnat un hadith în care se relatează că Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis:
„ – O femeie poate fi cerută în căsătorie din patru motive: pentru averea ei, pentru rangul ei, pentru frumuseţea ei şi pentru pioşenia ei. Deci, căutaţi să vă căsătoriţi cu cele pioase şi fie ca mâinile voastre să umple de praf.1”


Acest hadith a fost consemnat de Muslim de la Ibn Jariyr.

Tot Muslim a mai colecţionat un hadith de la Ibn Aamruu în care se narează că Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis:
„ – Această viaţă lumească are deliciile ei, dar cel mai bun dintre ele, în această viaţă, este de a avea o nevastă evlavioasă.”


Apoi, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «... Şi nu daţi de soţii [fete credincioase] politeiştilor, înainte ca ei să treacă la credinţă, ...» - care înseamnă interzicerea căsătoriei dintre o musulmană şi un politeist, interdicţie care este susţinută şi de âyatul « Ele nu mai sunt îngăduite pentru ei şi nici ei nu mai sunt îngăduiţi pentru ele [ca soţi].» sura «Al-Mumtahana (ÇáăăÊÍäÉ)» verset 10.

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a mai spus: «... căci un rob credincios este mai bun decât un politeist, chiar dacă el vă place. ...» - acesta înseamnă că un sclav abisinian care e musulman e mai bun decât un politeist, chiar dacă acesta este un bogat stăpân de sclavi.

«.. Aceştia cheamă la Foc, ...» - adică amestecul şi asocierea cu politeiştii se face pentru a obţine o plăcere lumească în această viaţă pământească, care este preferată în locul Vieţii de Apoi şi care va avea consecinţe grave în Ziua Judecăţii.

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a spus: «.. pe când Allāh cheamă la Rai şi la iertare, prin graţia Sa. ...» - adică prin respectarea poruncilor Lui, a ceea ce este permis şi a respinge ceea ce este interzis. Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «.. El le arată limpede semnele Sale oamenilor, pentru ca ei să-şi aducă aminte.».

Nota bene:
După Imam Faisal (Damasc, Siria)
1. « fie ca mâinile voastre să umple de praf - ÊóŃöÈóÊú íóÏóÇß » - aceasta este o expresie din limbajul colocvial al arabilor care are dublu înţeles, unul pozitiv, cum este cazul acestui hadith şi un altul negativ.

In acest hadith, bărbaţii sunt încurajaţi să se căsătorească cu femei pioase, pentru că atât bogăţia, frumuseţea sau rangul social pot fi piertute din cauza unor situaţii nefaste, pe când credinţa, indiferent de factorii externi, rămâne în sufletul persoanei respective şi, prin atitudine, poate influenţa în mod pozitiv pe cei care îi stau în preajmă.
Există mai multe Ahaadith în care oameni sunt încurajaţi să îi facă anturaje alcătuite numai dintre cei pioşi, indiferent dacă sunt femei sau bărbaţi.

In sens pozitiv:« fie ca mâinile voastre să umple de praf » -
După unii interpreţi - înseamnă exact «fie ca voi să plecaţi cu mâinile goale»- în sensul «fie ca voi să alegeţi pioşenia» adică a alege credinţa (i.e. nevasta pioasă, religioasă), deoarece credinţa, pioşenia, religia, nu sunt lucruri palpabile, aducătoare de beneficii materiale sau lumeşti, precum averea, ori femeia cea frumos alcătuită, ori neamurile de rang înalt ale nevestei care prin influenţă pot ridica statul soţului (ex: din om simplu ajunge să fie considerat şi tratat precum un nobil). Pioşenia şi credinţa unei neveste poate aduce numai beneficii spirituale.

După alţi interpreţi, « fie ca mâinile voastre să umple de praf » - aceasta înseamnă o urare de prosperitate, în sensul ca averea soţilor să ajungă să fie atât de mare încât să nu i se paotă ţine contul, tot aşa precum nu poate fi măsurată mulţimea firelor de praf de pe pământ, dar acesată interpretare pare să se depărteze de sensul hadith-ului. S-a luat în considerare această explicaţie deoarece « ÊóŃöÈóÊú » este derivat «ĂÊúŃóÈő» - care înseamnă «a fi foarte bogat pintr-un mare noroc»

In sensul negativ, « fie ca mâinile voastre să umple de praf » - este o admonestare, în sensul de «Fie ca Allāh (subhaanah-ua-ta’la) să vă smerească!», dar acest sens nu este nicicum în legătură cu mesajul Profetului (sala-Allāhu alayhi-ua salam) în care el a subliniat că o nevastă pioasă, drept-credincioasă, curată şi castă, se va ţine departe de păcat, iar aceasta este un beneficiu cu mult mai mare deât avrea, frumuseţea sau rangul social, căci o astfel de femeie nu numai că se va păzi pe ea, dar se va strădui să îi facă bine soţului ei şi în lumea acesat şi în Lumea de Apoi.