VERSETELE 229 şi 230
229. Divorţul [este îngăduit doar] de două ori, după care [trebuie] sau ţinerea [soţiei] în bună înţelegere, sau slobozirea [ei] cu bunătate. Şi nu vă este îngăduit să luaţi înapoi nimic din ceea ce le-aţi dăruit [soţiilor], doar dacă se tem amândouă părţile că nu vor fi în stare să împlinească poruncile lui Allāh. Iar dacă vă temeţi că nu veţi putea împlini poruncile lui Allāh, atunci nu este nici un păcat ca ea să se răscumpere cu ceva. Acestea sunt poruncile lui Allāh şi nu le încălcaţi! Aceia care încalcă poruncile lui Allāh sunt nelegiuiţi!

230. Dacă [soţul] divorţează de ea [a treia oară], [căsătoria cu] ea nu-i mai este îngăduită apoi decât după ce ea se căsătoreşte cu un alt bărbat. Iar dacă acesta divorţează de ea, nu mai este nici un păcat să revină iarăşi la viaţa în comun, dacă ei cred că pot să împlinească poruncile lui Allāh. Acestea sunt poruncile lui Allāh, pe care le face învederate pentru oamenii ce pricep.


...........
8.A practica « ÊóÍúáöá - tahlil» este un mare păcat

Motivul pentru care femeia care a fost repudiată de trei ori este obligată să aibă o căsătorie validă cu alt bărbat în cazul în care fostul soţ vrea să se recăsătorească cu ea, este acela de a se stabili cu exactitate dacă bărbatul care a repudiat-o de trei ori chair are bune intenţii şi sentimente de iubire şi respect pentru acea femeie şi vrea cu adevărat să trăiască o viaţă conjugală normală alături de ea.

Aceste scopuri sunt legitime şi ele sunt obiectivele unei căsătorii, însă, dacă prin al acel mariaj (cu un alt bărbat) se urmăreşte numai scopul de a face ca femeia pe care a repudiat-o de trei ori să devină din nou disponibilă pentru fostul soţ, atunci această practică numită «tahlil - ÊóÍúáöá» este un mare păcat şi este disprețuită şi de Profet (sala-Allāhu alayhi-ua salam) şi de toţi învăţaţii.

Dacă motivul celei de-a doua căsătorii este această practică numită «tahlil» şi este scris în contractul de căsătorie, atunci contractul este nul de drept, după cum opinează majoritatea învăţaţilor.

Imam Ahmad (radi-Allāhu-anh) a preluat de la Abdulah bin Mas’uud că:
„ Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) i-a blestemat pe cei care practică «tahlil» şi pe cel pentru care se face, pe cei care practică «ribaa» şi pe cei care o folosesc.”

At-Tirmidzii şi An-Nasaa’ii au colecţionat acest hadith, iar At-Tirmidzii l-a clasificat ca fiind «hasan – corect». El a mai spus: „ Astfel s-a instituit această cutumă a învăţaţilor dintre Companioni, precum Omar, Usmaan şi Ibn Omar. S-a mai aplicat acest principiu şi de către învăţaţii de jurisprudenţă islamică dintre at-Taabi’iin şi au fost preluate de Aaliy, Ibn Mas’uud şi Ibn Abas (radi-Allāhu- anhum).”

In «Mustadrak-ul» său, Al-Hakiym a relatat că Naafi’ a zis:
„ Un om a venit la Ibn Omar şi l-a întrebat ce părere are despre următoarea situaţie: un bărbat a divorţat de nevasta lui de trei ori, apoi, fratele acestuia s-a căsătorit cu fosta nevastă a aceluia ca să o facă disponibilă din nou fratelui său, dar fără ca fratele, fostul soţ, să ştie acest lucru. Este ea, în acest caz, disponibilă pentru primul soţ? Ibn Omar a zis:
- Nu, decât numai dacă acea căsătorie soţii se doresc unul pe celălalt. In vremea Profetului (sala-Allāhu alayhi-ua salam), consideram această practică un adulter.”

Al-Hakiym a mai consemnat: „ Această relatare este are un lanţ autentic (Sahiih) de naratori, dar ei (Al-Bukhaarii şi Muslim) nu au colecţionat-o.”

După cum este făcută expunerea acestei relatări, se poate concluziona că această regulă este instituită de Profet (sala-Allāhu alayhi-ua salam).

Abuu Bakr bin Abi Şayba (ÃóÈõæ ÈóßúÑ Èúä ÃóÈöí ÔóíúÈóÉ), Al-Jauzajaanii (ÇáúÌóæúÒóÌóÇäöíø), Harb Al-Karmaanii (ÍóÑúÈ ÇáúßóÑúãóÇäöíø) şi Abuu Bakr Al-Athram (ÃóÈõæ ÈóßúÑ ÇáúÃóËúÑóã) au spus că Qabiysa bin Jaabir (ÞóÈöíÕóÉ Èúä ÌóÇÈöÑ) l-a auzit pe Omar (radi-Allāhu-anh) zicând:
„ Dacă mi s-ar aduce la judecată pe cei care au făcut «tahlil», aş porunci să fie bătuţi cu pietre.”

9. Când devine disponibilă fosta soţie pentru primul soţ


Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: « .... Iar dacă acesta divorţează de ea, nu mai este nici un păcat să revină iarăşi la viaţa în comun, dacă ei cred că pot să împlinească poruncile lui Allāh. ...». Acesta înseamnă că dacă al doilea soţ divorţează de ea, după ce căsătoria s-a consumat, nu este nici un păcat ca femeia respectivă să se recăsătorească cu primul soţ, dacă ei cred că pot să ducă împreună o viaţă conjugală decentă.

Mujaahid a zis:„ Adică ei sunt convinşi că scopul refacerii căsătoriei lor este unul onorabil.”
Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: « Acestea sunt poruncile lui Allāh, pe care le face învederate pentru oamenii ce pricep. » - care înseamnă că acestea fac parte din normele clare impuse de Allāh (subhaanah-ua-ta’la), pentru oameni care vor să înţeleagă