VERSETUL 236
Nu este nici un păcat pentru voi, dacă divorţaţi de femei înainte de a le atinge sau înainte de a le statornici dota, dar dăruiţi-le lor, - cel înstărit după putinţa sa, iar cel sărac după putinţa sa – anumite bunuri, de care ele să se bucure, după cuviinţă! Aceasta este o datorie pentru binefăcător.

1.Divorţul înainte de consumarea căsătoriei şi de stabilirea dotei

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a permis divorţul după încheierea unui contract de căsătorie şi mai înainte de a se consuma căsătoria.

Ibn Abas, Taauuus, Ibrahim şi Al-Hasan Al-Basrii au spus că «... a le atinge ..» înseamnă „a întreţine relaţii sexuale”.

Bărbatului îi este permis să divorţeze de soţie înainte de a consuma căsătoria şi să dea dota asupra căruia s-au învoit.

2.Dreptul femeii în caz de divorţ fără consumarea căsătoriei
şi fără a avea o dotă stabilită

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a poruncit ca bărbatul să dăruiască femeii de care a divorţat fără a consuma căsătoria anumite bunuri sau valori, după cum are posibilitatea, cel bogat după venitul său, cel sărac după venitul său, drept recompensă pentru situaţia neplăcută prin care ea a trecut.

Al-Bukhaarii a consemnat în «Sahiih-ul» său că Sahl bin Sa’d şi Abuu Usayd au relatat că Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) s-a căsătorit cu Umayma bint Şurahbiyl (ÃõãóíúãóÉ ÈöäúÊ ÔõÑóÍúÈöíá) şi când ea i-a fost adusă Profetului (sala-Allāhu alayhi-ua salam), el a întins mâna către ea, dar ei i-a displăcut.

Atunci Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a poruncit lui Abuu Usayd să i se dea nişte alimente şi două rochii ca dar din partea lui.