VERSETUL 266
Oare doreşte vreunul dintre voi să aibă o grădină de curmali şi viţă de vie pe sub care să curgă pâraie, cu tot felul de roade în ea, şi să-l ajungă bătrâneţea pe când copiii lui sunt încă mici şi să se abată asupra ei vijelie cu foc şi ea să fie mistuită [de flăcări]? Astfel vă arată Allāh semnele, poate că voi o să cugetaţi.

Parabola despre faptele cele rele care le anulează pe cele bune

Al-Bukhaarii a consemnat că Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) şi Oubayd bin Oumayr au relatat:
„Omar bin Al-Khattaab (radi-Allāhu-anh) i-a întrebat pe Companioni(radi-Allahu-anhum):
- După ştiinţa voatră, pentru care motiv a fost revelat âyatul: « Oare doreşte vreunul dintre voi să aibă o grădină de curmali şi viţă de vie ...»?
- Allāh (subhaanah-ua-ta’la) ştie cel mai bine! – au răspuns ei.
Omar (radi-Allāhu-anh) a repetat întrebarea de mai multe ori, dar într-un final, şi-a pierdut răbdarea cu ei şi a replicat:
- Spuneţi: ştim ori nu ştim!
Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) a zis:
- O, Emir al drept-credincioşilor, eu am o opinie despre acest fapt.
- O, nepoate, nu fi modest şi spune-ne care este părerea ta!
- Aceasta este o parabolă revelată în legătură cu faptele omului. – a opinat Ibn Abas.
- Ce fel de fapte? – a întrebat Omar.
- Este vorba despre faptele unui om bogat care muncea căutând aprecierea lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) şi care, la un moment dat, a fost testat de Allāh (subhaanah-ua-ta’la), Cel Care a permis lui Şaytaan să-l amăgească pe calea lui. Şi omul acela bogat nu a avut credinţa puternică şi a căzut în tentaţie, astfel încât faptele lui au devenit dintre cele ale răzvrătiţilor şi le-a săvârşit într-atât de mult încât faptele lui cele rele le-a anulat pe cele bune pe care le împlinise mai înainte. ”

Această relatare este suficientă pentru a sublinia tema acestui verset care se referă la o persoană care la început împlineşte fapte bune, apoi se schimbă, săvârșind din cele rele; fie ca Allāh (subhaanah-ua-ta’la) să ne apere de un asemenea sfârşit.

Aşadar, acest om a anulat faptele bune de dinainte prin cele rele săvârșite după aceea, iar, când vor avea cea mai mare nevoie de fapte bune, nu a mai aflat din ele niciuna.

De aceea, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a folosit stilul retoric zicând: «.. să-l ajungă bătrâneţea pe când copiii lui sunt încă mici ..» în sensul că ei nu pot avea grijă nici măcar de ei înşişi, fiind imaturi şi «... să se abată asupra ei vijelie » şi «.. foc şi ea să fie mistuită [de flăcări]? ...»- adică recoltele să fie nimicite şi copacii arşi, şi, atunci, în ce stare se va mai afla acela?

Ibn Abi Haatim a consemnat că Al-Auufii a relatat că Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) a zis:
„ După cum toate parabolele făcute de Allāh (subhaanah-ua-ta’la) sunt pline de însemnătate, tot astfel, şi această parabolă este o explicaţie valoroasă.

El (subhaanah-ua-ta’la) a zis: « Oare doreşte vreunul dintre voi să aibă o grădină de curmali şi viţă de vie pe sub care să curgă pâraie, cu tot felul de roade în ea, ....» pe care să o piardă cu totul în vremea bătrâneţii sale - «.. şi să-l ajungă bătrâneţea ..» - pe când urmaşii şi copii lui sunt imaturi, iar el se află la sfârşitul vieţii sale şi, pe care o furtună cu fulgere ce se iscă o distruge în totalitate, iar urmaşii lui nu sunt capabili nici să facă altă grădină şi nici să îl ajute cu nimic?!

Acesta este şi starea celor necredincioşi în Ziua Invierii, când se vor întoarce la Allāh (subhaanah-ua-ta’la) şi nu vor avea nici un fel de fapte bune care să îi scape sau să îi justifice în vreun fel, tot aşa precum şi omul din parabolă care nu a mai avut nici putere şi nici timp să-şi refacă grădina.

Necredincioşii nu vor avea nimic de care să se prindă pentru a avea vreun ajutor, tot aşa precum şi omul din parabolă care nu a putut beneficia de nici un ajutor de la urmaşii săi.

Deci, în acest fel, cei necredincioşi vor fi fără pierde recompensa atunci când vor avea mai mare nevoie ea, precum şi omul din parabolă a pierdut grădina dăruită de Allāh (subhaanah-ua-ta’la) atunci când avea mai mare nevoie, căci era bătrân şi urmaşii lui încă imaturi.”


In «Mustadrak», Al-Hakiim a consemnat că Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) obişnuia să spună şi această suplicaţie:
„ O, Allāh, Dă-mi cele mai bune provizii ale Tale când voi fi bătrân şi când mi se apropie sfârşitul.
- Çááűóćőăűó ÇÌúÚóáú ĂóæúÓóÚó ŃöÒúȚößó Úóáóíó ÚöäúÏó ßöÈóŃö Óöäűöí æóÇäúȚöÖóÇÁö ÚőăőŃöí”


Aceasta este raţiunea pentru care Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «... Astfel vă arată Allāh semnele, poate că voi o să cugetaţi.» - care înseamnă a înţelege şi a valora cum se cuvine sensurile în care acestea au fost comunicate.

Această teză se mai evocă şi în âyatul: « Şi aceste pilde Noi le dăm oamenilor, dar nu le înţeleg decât cei pricepuţi. » sura «Al-Aankabuut (ÚäßÈæőÊ)», versetul 43.