Notices
 
Results 1 to 2 of 2
  1. sura Al-Baqara - după Ibn Kathir - verset 272, 273 şi 274 
    #1
    Moderator yvette's Avatar
    Join Date
    Feb 2008
    Location
    Alexandria - Egypt
    Posts
    820
    Thanked
    110
    Rep Power
    869
    VERSETELE 272, 273 şi 274
    272. Nu e treaba ta, [o, Muhammad], călăuzirea lor [a celor nelegiuiţi pe calea cea bună], căci Allāh călăuzeşte pe cine voieşte El şi orice bunuri daţi voi ele sunt pentru sufletele voastre. Voi nu daţi decât căutând Faţa lui Allāh. Şi pentru toate bunurile pe care le dăruiţi veţi fi răsplătiţi [din timp]. Şi voi nu veţi fi nedreptăţiţi.

    273. [Daţi milostenie] pentru cei nevoiaşi, care se străduiesc pe calea lui Allāh şi nu pot umbla prin lume! Cel neştiutor îi socoteşte înstăriţi din cauza pioşeniei lor. Ii cunoşti după semnul lor, căci ei nu cer de la oameni cu stăruinţă. Şi orice bine pe care îl dăruiţi, desigur Allāh îl ştie, căci El este Atoateştiutor!

    274. Cei care dăruiesc din bunurile lor [milostenie] noaptea şi ziua, în taină şi făţiş, au răsplata lor la Domnul lor şi ei nu au a se teme şi nici nu vor fi ei mâhniţi.

    1. A da milostenie politeiştilor

    Abdurahman An-Nasaa’ii a consemnat că Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) a povestit că:
    „ – Nu ne plăcea să dăm milostenii rudelor noastre politeiste, dar a fost mai apoi revelat că este permis să le dăruim şi lor, mai ales că ei puneau întrebări despre aceasta, deci âyatul « Nu e treaba ta, [o, Muhammad], călăuzirea lor [a celor nelegiuiţi pe calea cea bună], căci Allāh călăuzeşte pe cine voieşte El şi orice bunuri daţi voi ele sunt pentru sufletele voastre. Voi nu daţi decât căutând Faţa lui Allāh. Şi pentru toate bunurile pe care le dăruiţi veţi fi răsplătiţi [din timp]. Şi voi nu veţi fi nedreptăţiţi.» a fost pogorât în legătură cu acesta.”

    Afirmaţia lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) «... şi orice bunuri daţi voi ele sunt pentru sufletele voastre...» este similară cu: « Cel care săvârşeşte o faptă bună [o face] pentru sine însuşi,...»(41:46). Mai sunt şi în alte versete din Coran revelaţii similare acestora.

    Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «... Voi nu daţi decât căutând Faţa lui Allāh....».
    Al-Hasan Al-Badrii (ÇáúÍóÓóä ÇáúÈóÕúÑöíø) (radi-Allāhu-anh) a explicat: „ Orice cheltuieşte un credincios, inclusiv ceea ce cheltuieşte pentru sine, o face căutând Faţa lui Allāh(subhaanah-ua-ta’la).”

    Aataa’ Al-Khuraasaanii a explicat acest âyat astfel: „Voi faceţi milostenie din respect pentru Allāh (subhaanah-ua-ta’la) şi nu veţi fi întrebaţi pentru faptele sau slăbiciunile celor care primesc milostenie de la voi.”

    Aceasta este o explicaţie foarte logică deoarece atâta vreme cât cineva face un act de caritate în numele lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la), este firesc ca şi răsplata să fie primită de la Allāh (subhaanah-ua-ta’la), iar autorul lui nu este răspunzător dacă milostenia ajunge la un păcătos sau la un drept-credincios, pe drept sau pe nedrept, pentru că făptuitorul va fi răsplătit pentru intenţia sa.

    Dovada că această explicaţie este validă o face chiar âyatul următor, căci Allāh (subhaanah-ua-ta’la) zice: «.. Şi pentru toate bunurile pe care le dăruiţi veţi fi răsplătiţi [din timp]. Şi voi nu veţi fi nedreptăţiţi ».
    Intr-un hadithprovenind de la Abuu Hurayra (radi-Allāhu-anh) şi colecţionat în «as-Sahiihayn», se relatează că Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a spus:
    „ Un om şi-a zis în sinea lui: « In seara acesta voi împlini o milostenie.». Şi, luând ceea ce voia el să dea în dar, a ieşit din casa lui. Fără să ştie milostenia lui a ajuns la o adulterină. Dimineaţa, tot poporul vorbea că i s-a dat pomana aceea taman unei adulterine. Omul a zis: «O, Allāh, Mărire Ţie! Pomana mea a ajuns la o adulterină. Va trebui să fac milostenie iarăși.» Şi iarăşi a ieşit din casa lui cu milostenia ce voia să dea. Fără să vrea, milostenia lui a ajuns la un om bogat. A doua zi tot poporul vorbea că a fost miluit taman un bogătan. Iarăşi a zis omul acela « O, Allāh, Mărire Ţie! Pomana mea a ajuns la un bogătaş. Va trebui să fac milostenie din nou». Şi iarăşi a ieşit din casa lui cu milostenia ce voia să dea. Fără să vrea, milostenia lui a ajuns la un hoţ. Dimineaţa următoare tot lumea zicea: «Aseară a fost dăruit cu milostenie taman un hoţ!».
    Auzind şi aceasta, omul acela a exclamat: « O, Allāh, Mărire Ţie! Milosteniile mele au ajuns la adulterine, bogaţi şi hoţi! ».
    Un alt om care i-a auzit vorbele a venit la el şi i-a zis: «Toate milosteniile ce le-ai dat au fost primite, căci poate pomana ta o va face pe adulterină să se abţină de la a mai comite adulter, poate că milostenia ta va fi o lecţie pentru cel bogat despre cum trebuie să fie cheltuită bogăţia cu care l-a dăruit Allāh (subhaanah-ua-ta’la), iar pe hoţ, poate că îl va opri să mai fure.».”


    2. Cine are dreptul de a primi milostenii

    Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis. «[Daţi milostenie] pentru cei nevoiaşi, care se străduiesc pe calea lui Allāh şi nu pot umbla prin lume!...» - adică se datorează milostenie celor săraci, celor care se află în nevoie din cauză pribegiei pe Calea lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la), adică cei care au plecat în bejenie alături de Profet (sala-Allāhu alayhi-ua salam), urmând porunca lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) şi care nu mai aveau resurse ca să îşi acopere nevoile şi celor care nu se pot deplasa ca să îşi procure cele necesare traiului şi care sunt definiţi în acest âyat « şi nu pot umbla prin lume... - áÇó íóÓúÊóØöíÚõæäó ÖóÑúÈðÇ Ýöì ÇáÇøñÑúÖö » prin termenul « ÖóÑúÈðÇ- darbaan».

    Şi în alte circumstanţe, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis « Iar dacă purcedeţi (darabtum) spre alt pământ, nu va fi un păcat pentru voi de veţi scurta Rugăciunea .... -... æóÅöÐóÇ ÖóÑóÈúÊõãú Ýöì ÇáÇøñÑúÖö » (4:101) şi «...El a ştiut ...., că alţii călătoresc (yadribuuna) prin lume, în căutarea harului lui Allāh..... - æóÁóÇÎóÑõæäó íóÖúÑöÈõæäó Ýöì ÇáÇøñÑúÖö íóÈúÊóÛõæäó ãöä ÝóÖúáö Çááøóå» (73:20)- care sunt alte forme ale cuvântului « ÖóÑúÈðÇ- darbaan».

    Apoi, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «... Cel neştiutor îi socoteşte înstăriţi din cauza pioşeniei lor. ...» - se referă la faptul că oamenii superficiali în gândire, eronat, îi consideră bogaţi pe aceia care călătoresc prin lume. Această falsă percepţie a celor neştiutori se datorează felului evlavios de a fi al cestor pribegi şi de tonalitatea vocii lor.

    Vom reda, referitor la acest subiect, un hadith colecţionat în «as-Sahiihayn» de la Abuu Hurayra (radi-Allāhu-anh) în care se relatează că Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis:
    „ Cei aflaţi în nevoie nu sunt aceia care vagabondează prin împrejurimi şi care se mulţumesc cu o curmală – două, ori cu un dumicat - doi, sau o strachină de mâncare, ci sunt în nevoie aceia care nu au din ce să trăiască dar nimeni nu bagă de seamă aceasta ca să îi milostivească şi nici nu cer nimănui nimic.”


    Şi Imam Ahmad a colecţionat acest hadith, dar provenind de la Ibn Mas’uud ra.
    Afirmaţia lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) «... Ii cunoşti după semnul lor, ....» - înseamnă că îi pot percepe corect cei care sunt atenţi la detalii, aşa cum Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a mai precizat şi în âyatul « ...Semnele prosternării se văd pe chipurile lor. ...» (48:29) sau « Dacă am voi Noi, ţi i-am arăta ţie şi tu i-ai recunoaşte pe ei după semnele lor. Dar o să-i cunoşti tu după tonul vorbei lor. Iar Allāh cunoaşte faptele voastre.»(47:30).

    Afirmaţia lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) «.. căci ei nu cer de la oameni cu stăruinţă....» - înseamnă că aceştia nici nu cerşesc şi nici nu pretind să li se dea mai mult decât au nevoie. Cerşetori sunt aceia care cer de la omeni mai mult decât au ei nevoie cu adevărat.

    Imam Ahmad a consemnat că Abuu Sa’iid a zis:
    „ M-a trimis mama la Profet (sala-Allāhu alayhi-ua salam) să îi cer ajutor şi, când am ajuns la el, m-am aşezat jos şi am aşteptat.
    Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) s-a întors către mine şi a zis:
    - Pe acela care se simte satisfăcut, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) îl va îmbogăţi, iar celui care îşi acceptă traiul modest, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) îl va da un trai onorabil. Şi celui mulţumitor îi este de ajuns numai Allāh (subhaanah-ua-ta’la), însă acela care cere oamenilor deşi are totuşi câte ceva, atunci acela este un pomanagiu.”
    „Auzind aceste cuvinte, mi-am zis în sinea mea: «Eu am o cămilă, al-Yaaquuta (ÇáúíóÇÞõæÊóÉ), care, cu adevărat, nu este puţin lucru, ba încă este ceva valoros.» şi m-am întors acasă fără să cer nimic Profetului (sala-Allāhu alayhi-ua salam).”


    Ultima frază din hadith se regăseşte în varianta colecţionată de Abuu Daauud şi An-Nasaa’ii.
    Afirmaţia lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) « ...Şi orice bine pe care îl dăruiţi, desigur Allāh îl ştie, căci El este Atoateştiutor!» - înseamnă că nici un act de caritate nu va fi omis şi Allāh (subhaanah-ua-ta’la) va răsplăti pe deplin aceste fapte în Ziua Judecăţii, când oricine va avea mare nevoie de fapte bune.
    Noi am propus cerurilor, pământului şi munţilor sarcina de a purta povara Adevărului, dar ele au refuzat să o poarte şi le-a fost teamă de ea, însă s-a încărcat omul cu ea, căci el este tare nedrept [faţă de el însuşi] şi tare neştiutor
     
     

  2. continuare 
    #2
    Moderator yvette's Avatar
    Join Date
    Feb 2008
    Location
    Alexandria - Egypt
    Posts
    820
    Thanked
    110
    Rep Power
    869
    3. Elogierea celor care fac acte de caritate

    Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: « Cei care dăruiesc din bunurile lor [milostenie] noaptea şi ziua, în taină şi făţiş, au răsplata lor la Domnul lor şi ei nu au a se teme şi nici nu vor fi ei mâhniţi.».
    Acest verset le aduce un elogiu celor care cheltuiesc în numele lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la), căutând aprecierea Lui, zi şi noapte, în taină sau pe ascuns, şi pentru semenii lui şi pentru familia sa.

    In «as-Sahiihayn» este colecţionat un hadith în care se relatează că:
    Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) i-a zis lui Sa’d bin Abi Uaqaas:
    - Tot cea ce vei cheltui pentru a face milostenii sperând să vezi Faţa lui Allāh te va ridica în rang şi în stare, chiar şi îmbucătura de hrană pe care o pui în gura nevestei tale.”


    Imam Ahmad a consemnat că Abuu Mas’uud a spus că l-a auzit pe Profet (sala-Allāhu alayhi-ua salam) zicând:
    „ – Când un musulman cheltuie pentru necesităţile familiei lui, sperând în răsplata lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la), această faptă îi va fi înregistrată drept act de caritate.”

    Al-Bukhaarii şi Muslim au colecţionat şi ei acest hadith.

    Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a spus: «... au răsplata lor la Domnul lor ...» - în Ziua Invierii, ca răsplată pentru ceea ce au cheltuit în împlinirea poruncilor ce au primit de la Allāh (subhaanah-ua-ta’la).
    Am explicat mai sus ceea ce înseamnă âyatul «... ei nu au a se teme şi nici nu vor fi ei mâhniţi.».
    Noi am propus cerurilor, pământului şi munţilor sarcina de a purta povara Adevărului, dar ele au refuzat să o poarte şi le-a fost teamă de ea, însă s-a încărcat omul cu ea, căci el este tare nedrept [faţă de el însuşi] şi tare neştiutor
     
     

Thread Information
Users Browsing this Thread

There are currently 1 users browsing this thread. (0 members and 1 guests)

 
Bookmarks
Bookmarks
 
Posting Permissions
  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •