Notices
 
Results 1 to 4 of 4
  1. sura Al-Baqara - după Ibn Kathir - verset 282 
    #1
    Moderator yvette's Avatar
    Join Date
    Feb 2008
    Location
    Alexandria - Egypt
    Posts
    820
    Thanked
    110
    Rep Power
    860
    VERSETUL 282
    O, voi, cei care credeţi! Dacă voi contractaţi o datorie pentru un anumit timp, atunci însemnaţi-o în scris! Şi să o însemne, între voi, un scrib cu dreptate! Scribul nu are voie să refuze a scrie, aşa cum l-a învăţat Allāh. Aşadar, el trebuie să scrie aşa cum îi dictează datornicul, care trebuie să fie cu frică de Allāh, Stăpânul său, şi să nu micşoreze[valoarea datoriei] cu nimic! Dar dacă datornicul este fără judecată sau slab sau nu poate dicta el, atunci să dicteze tutorelui său, cu dreptate. Şi luaţi drept martori doi dintre bărbaţii voştri, iar dacă nu sunt doi bărbaţi, [luaţi] un bărbat şi două muieri, dintre aceia pe care îi acceptaţi ca martori, aşa încât, dacă va greşi una dintre ele, să-şi amintească una celeilalte! Martorii nu au voie să se împotrivească, dacă sunt chemaţi. Şi să nu vă fie urât să însemnaţi datoria, mică de va fi ori mare, împreună cu termenul ei! Aşa este mai drept pentru voi faţă de Allāh şi mai de ajutor pentru mărturie şi mai aproape de a vă ajuta să nu aveţi bănuieli. Dar dacă este un negoţ pentru ceva prezent, pe care îl conveniţi între voi [pe loc], atunci nu este nici un păcat dacă nu-l însemnaţi în scris, dar luaţi martori, atunci când faceţi negoţ între voi!Dar să nu fie păgubit nici un scrib sau martor, căci de veţi face [asta] înseamnă că ticăloşia este în voi! Şi fiţi cu frică de Allāh şi Allāh vă învaţă, căci Allāh este Atoateştiutor.

    1. Despre forma scrisă a contractelor

    Acesta este cel mai lung verset din Coran.
    Imam Abuu Ja’far a consemnat că Sa’iid bin Al-Musaiib a relatat că i s-a spus că printre ultimele revelaţii de la Allāh (subhaanah-ua-ta’la) după ce S-a Aşezat pe Tron «Apoi s-a aşezat pe Tron - Ëőăűó ÇÓúÊóæóìٰ Úóáóì ÇáúÚóŃúÔö- thumma_staua Ala_al’Aarş »1 şi ultimul verset din Coran a fost versetul referitor la datorii.

    Afirmaţia lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) « O, voi, cei care credeţi! Dacă voi contractaţi o datorie pentru un anumit timp, atunci însemnaţi-o în scris! ...» - îi direcţionează pe drept-credincioşi să îşi consemneze în scris tranzacţiile (afacerile) care presupun împlinirea lor după o anumită perioadă, pentru a se respecta înţelegerile făcute şi termenele agreate şi pentru a putea folosi ca aide-memoire declaraţiile martorilor prezenţi la negociere, după cum se explică în finalul âyatului: «... Aşa este mai drept pentru voi faţă de Allāh şi mai de ajutor pentru mărturie şi mai aproape de a vă ajuta să nu aveţi bănuieli....».

    In «as-Sahiihayn» s-a consemnat un hadith în care Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) relatează:
    „ Când Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a venit la Medina i-a aflat pe oameni plătind în avans cu unu sau doi ani recoltele de fructe, aşa cum era obiceiul locului. Atunci, Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis:
    - Cel care plăteşte în avans trebuie să se asigure şi pentru calitate, şi pentru cantitate, şi pentru termenul de livrare.”


    Afirmaţia lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) «.. atunci însemnaţi-o în scris! ...» - este o poruncă (normă imperativă / obligaţie) de la Allāh (subhaanah-ua-ta’la) să fie înregistrate toate tranzacţiile care presupun un anume termen de aducere la împlinire, pentru a se respecta şi condiţiile şi termenul afacerii respective.

    Ibn Jurayj a zis:
    „ Acela care ia un lucru cu împrumut, trebuie să consemneze clauzele, iar acela care împrumută, trebuie să aibă martori.”

    Abuu Sa’iyd, Aş-Şa’abiiy, Ar-Rabiy’ bin Anas , Al-Hasan, Ibn Jurayj şi Ibn Zayd au spus că asemenea înregistrări se făceau obligatoriu în trecut, însă Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a anulat obligativitatea de a fi înscrise prin revelarea âyatului « ...Iar dacă aveţi încredere unul în altul, atunci să înapoieze lucrul întrebuinţat cel căruia i s-a încredinţat şi să se teamă de Allāh, Domnul său!...»(2:283)

    Afirmaţia lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) «... Şi să o însemne, între voi, un scrib cu dreptate! ...» şi cu onestitate, care înseamnă că scribul nu trebuie să înşele niciuna dintre părţile contractante şi să consemneze numai ceea ce părţile au convenit prin negociere, fără adăugiri şi fără omisiuni.

    Afirmaţia lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) «... Scribul nu are voie să refuze a scrie, aşa cum l-a învăţat Allāh....» - care înseamnă că aceia care ştiu să scrie sunt obligaţi să accepte să consemneze contractele de afaceri dacă li se cere acest lucru, ba încă ei trebuie să o accepte cu plăcere asemenea solicitări deoarece li se consideră o milostenie pe care ei o vor face pentru cei care nu ştiu să scrie, deoarece şi Allāh (subhaanah-ua-ta’la) i-a permis să înveţe scrierea, învăţătură care se însuşeşte după o vreme, căci nimeni nu se naşte ştiind a scrie şi a citi.

    Intr-un hadith pe această temă se relatează că Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis:
    „ Milostenie este şi ajutorul dat unui muncitor, milostenie este şi ajutorul dat celui neputincios.”


    In alt hadith Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a spus:
    „ Cine ţine numai pentru sine ştiinţa ce a dobândit, în Ziua Invierii, va purta zăbală de foc.”


    Mujaahid şi Aataa’, întrebaţi fiind opinia lor referitoare la serviciile solicitate unui scrib ei au spus: „Scribul este obligat să facă înscrisul.”

    Afirmaţia lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) «... Aşadar, el trebuie să scrie aşa cum îi dictează datornicul, care trebuie să fie cu frică de Allāh, Stăpânul său,...» - înseamnă că debitorul este cel care dictează ceea ce trebuie să consemneze scribul cu privire la ceea ce el datorează, având frică de Allāh (subhaanah-ua-ta’la) şi «... şi să nu micşoreze[valoarea datoriei] cu nimic!....» - adică să nu omită nimic din ceea ce datorează.

    «... Dar dacă datornicul este fără judecată...» adică nu este un om chibzuit în materie de tranzacţii pentru că, spre exemplu, este un risipitor, sau «... slab ...» - adică ori este prea tânăr ori este dintre cei fără discernământ, sau «... nu poate dicta el ...» fie din cauza unui handicap sau a unei boli, fie nu are cunoştinţele necesare în astfel de afaceri, «... atunci să dicteze tutorele său, cu dreptate....».

    Noi am propus cerurilor, pământului şi munţilor sarcina de a purta povara Adevărului, dar ele au refuzat să o poarte şi le-a fost teamă de ea, însă s-a încărcat omul cu ea, căci el este tare nedrept [faţă de el însuşi] şi tare neştiutor
     
     

  2. continuare 
    #2
    Moderator yvette's Avatar
    Join Date
    Feb 2008
    Location
    Alexandria - Egypt
    Posts
    820
    Thanked
    110
    Rep Power
    860
    2. Martorii trebuie să fie prezenţi la încheierea contractului


    Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «... Şi luaţi drept martori doi dintre bărbaţii voştri,..» - este obligatoriu ca martorii să fie prezenţi atunci când se dictează contractul pentru a putea depune mărturie ulterioară cu privire la conţinutul acestuia, «... iar dacă nu sunt doi bărbaţi, [luaţi] un bărbat şi două muieri,...» - această prevedere este valabilă numai pentru acela contracte care au ca obiect tranzacţii pecuniare.

    Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a spus că sunt necesare două femei ca martore pentru a înlocui pe un bărbat ca martor al încheierii contractului pentru că femeile sunt mai predispuse spre slăbiciune prin natura lor, după cum Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a explicat.

    Muslim a consemnat în «Sahiih-ul» său de la Abuu Hurayra (radi-Allāhu-anh) că Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis:
    „ - O, femei! Faceţi milostenii şi cereţi iertare, pentru că la intrarea în Iad am văzut intrând o mulţime de femei.
    O femeie mai învăţată a întrebat:
    - O, Rasuul_Allāh! De ce intrau în Iad aşa de multe femei?
    El (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a răspuns:
    - Pentru că majoritatea femeilor sunt numaidecât blestemătoare şi sunt ingrate faţă de soţii lor. Şi nu am văzut pe nimeni care să aibă slăbiciuni în raţiune şi în credinţă precum voi şi care să aibă o aşa mare influenţă asupra celor cu mintea tare, decât pe voi.
    Ea a mai adăugat:
    - O, Rasuul_Allāh! Şi care este acea slăbiciune a minţii şi a credinţei?
    - Slăbiciunea raţiunii femeieşti este descrisă prin faptul că mărturia unui bărbat este egală cu mărturia a două femei. Acesta este slăbiciunea raţiunii ei. Iar lipsurile în religie lipsurile se referă la faptul că femeia rămâne datoare cu nopţile în care nu se roagă şi cu întreruperile postului din luna Ramadaan."
    2


    Afirmaţia lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) «... dintre aceia pe care îi acceptaţi ca martori, ...» - aceasta înseamnă că martorii aleşi trebuie să aibă abilităţi în ceea ce priveşte mărturia şi, de aceea, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a mai adăugat referitor la mărturia femeilor «.. aşa încât, dacă va greşi una dintre ele, să-şi amintească una celeilalte!...» - adică să reamintească una dintre ele celeilalte ceea ce a omis sau a uitat din ceea ce s-a consemnat în prezenţa lor, la vremea respectivă.

    Afirmaţia lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) «.. Martorii nu au voie să se împotrivească, dacă sunt chemaţi. ..» - adică nu au voie să refuze să se prezinte ca martori cei cărora li se solicită acest serviciu, după cum spun Qataada şi Ar-Rabiy’ bin Anas. La fel a zis Allāh (subhaanah-ua-ta’la) şi despre scribi: «.. Scribul nu are voie să refuze a scrie, aşa cum l-a învăţat Allāh...».

    Unii spun că acest âyat este dovada că a fi martor este o obligaţie cu caracter general pentru orice musulman.3

    In orice caz, majoritatea învăţaţilor spun că âyatul «... Martorii nu au voie să se împotrivească, dacă sunt chemaţi...» se referă la faptul că martorii sunt obligați să mărturisească exact ceea ce s-a petrecut în prezenţa lor, ceea ce au auzit şi au văzut în calitatea lor de martori la momentul încheierii contractului.

    De aceea, când un martor este chemat să mărturisească ceea ce s-a petrecut în prezenţa lui, el este obligat să se prezinte să facă mărturia lui dacă nu s-a împlinit această cerinţă, caz în care mărturia devine o obligaţie generală pentru orice musulman.

    Mujaahid şi Abuu Mijlaz au spus că:
    „ Dacă unuia i se cere să fie martor, atunci acela poate accepta sau refuza, iar dacă unul este chemat să facă mărturia sa, atunci acela este obligat să mărturisească.”

    S-a mai relatat şi că Ibn Abas şi Al-Hasan Al-Basrii (radi-Allāhu-anh) au spus că ambele situaţii sunt în sine, fiecare în parte, o obligaţie; aşadar, a fi martor este o obligaţie, cum şi a mărturisi este tot o obligaţie.

    Afirmaţia lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) «.. Şi să nu vă fie urât să însemnaţi datoria, mică de va fi ori mare, împreună cu termenul ei! ...» înseamnă că Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a impus că este corect şi necesar a se consemna în scris datoria, oricât de mare sau mică ar fi ea.

    Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis «... Şi să nu vă fie urât ...» - înseamnă ca oamenii să nu se lase cuprinşi de apatie în ceea ce priveşte consemnarea în scris a tranzacţiilor, indiferent de valoarea contractului, oricât de mică sau mare ar fi.

    Afirmaţia lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) «.. Aşa este mai drept pentru voi faţă de Allāh şi mai de ajutor pentru mărturie şi mai aproape de a vă ajuta să nu aveţi bănuieli....» - înseamnă că este cel mai corect să se facă înscrisuri cu tranzacţiile care au un anumit termen de aducere la îndeplinire, căci aşa este drept faţă de Allāh şi favorabil respectării a ceea ce s-a convenit între părţi.

    Mai mult, aceste înscrisuri sunt şi un punct de reper pentru martori, care vor fi ajutaţi în mărturisirea lor şi de ceea ce au semnat şi îşi vor reaminti mult mai exact ceea ce s-a petrecut în fapt.

    «.. şi mai aproape de a vă ajuta să nu aveţi bănuieli....» - aceasta înseamnă că un înscris va elina orice dubii sau erori cu privire la termenii negociaţi, căci aceste clauze sunt consemnate înscris, pentru care martorii au semnat că s-a căzut de acord, prin urmare orice dubiu sau eroare va fi eliminată.

    Afirmaţia lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) «.. Dar dacă este un negoţ pentru ceva prezent, pe care îl conveniţi între voi [pe loc], atunci nu este nici un păcat dacă nu-l însemnaţi în scris, ...» - înseamnă că o tranzacţie care se face imediat, la faţa locului, nu este necesar să se consemneze acea tranzacţie.

    In ceea ce priveşte necesitatea prezenţei martorilor la tranzacţiile comerciale, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «... dar luaţi martori, atunci când faceţi negoţ între voi!...», însă a fost abrogat prin âyatul « ...Iar dacă aveţi încredere unul în altul, atunci să înapoieze lucrul întrebuinţat cel căruia i s-a încredinţat şi să se teamă de Allāh, Domnul său!...»(2:283) sau, se poate face tranzacţia în prezenţa martorilor, numai că nu este o obligaţiune în a avea martori, după cum se subliniază în următorul hadith provenind de la Khuzayma bin Thaabit Al-Ansaarii şi pe care Imam Ahmad l-a colecţionat:
    „Oumaara bin Khuzayma Al-Ansaarii (ÚőăóÇŃóÉ Èúä ÎőÒóíúăóÉ ÇáúĂóäúŐóÇŃöíű) a relatat că unchiul său, unul dintre Companioni, i-a spus că, odată, Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) negociase cu un beduin preţul unui cal.
    Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) l-a chemat pe beduin ca să îi plătească preţul calului.
    Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) i-a ţinut calea, căci beduinul acela discutase cu mai mulţi oameni preţul de vânzare al calului şi nu încheiase mai înainte nicio înţelegere valabilă cu nici un alt cumpărător.
    Unii dintre doritori făcuseră o ofertă de preţ mai mare decât ceea ce oferise Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam). Beduinul i-a zis Profetului (sala-Allāhu alayhi-ua salam):
    - Dacă vrei să cumperi acest cal, atunci ia-l, căci altfel în vând altcuiva!
    Auzind aceste vorbe ale beduinului, Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis:
    - Păi nu ne-am înţeles că îl cumpăr!
    - Pe Allāh! - a zis beduinul - Nu ţi l-am vândut!
    - Ba încă! Eu ţi l-am cumpărat! – a replicat Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam).
    Oamenii au început să se adune împrejurul lor, în vreme ce Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) şi beduinul se contraziceau. Beduinul a zis:
    - Cere să vină aici, în faţă, un martor care să facă mărturie că eu ţi-am vândut calul!
    Musulmanii care erau prezenţi acolo au zis:
    - Vai ţie, Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) spune numai adevărul.
    Prezent fiind în mulţime şi Khuzayma bin Thaabit, care a auzit discuţiile dintre Profet (sala-Allāhu alayhi-ua salam) şi beduin şi când acesta i-a cerut «.. un martor care să facă mărturie că eu ţi-am vândut calul!», el a venit în faţă şi a zis:
    - Fac mărturie că tu i-ai lui vândut calul!
    Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis către Khuzayma:
    - Pe ce te bazezi când faci mărturia asta?!
    - Pe încrederea pe care o am în tine, o, Rasuul_Allāh!
    Mărturia lui Khuzayma a valorat, atunci, în acea situaţie, cât mărturia a doi bărbaţi.”

    Acest hadith a mai fost consemnat şi de Abuu Daauud şi de An-Nasaa’ii.

    Noi am propus cerurilor, pământului şi munţilor sarcina de a purta povara Adevărului, dar ele au refuzat să o poarte şi le-a fost teamă de ea, însă s-a încărcat omul cu ea, căci el este tare nedrept [faţă de el însuşi] şi tare neştiutor
     
     

  3. continuare 
    #3
    Moderator yvette's Avatar
    Join Date
    Feb 2008
    Location
    Alexandria - Egypt
    Posts
    820
    Thanked
    110
    Rep Power
    860
    Afirmaţia lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) «.. Dar să nu fie păgubit nici un scrib sau martor,...»4 - înseamnă, după Qataada şi Al-Hasan: „nici scribul să nu scrie altceva decât i s-a dictat şi nici martorul să nu mărturisească altceva decât ceea ce s-a petrecut sau să omită ceva din ceea ce s-a petrecut.”

    Afirmaţia lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) «... căci de veţi face [asta] înseamnă că ticăloşia este în voi! ...» - înseamnă că din cauza viciilor pe care se află în sufletele oamenilor şi de care ei nici măcar nu încearcă să se corecteze, vor respinge ce li s-a poruncit să facă şi vor încălca interdicţiile impuse de Allāh (subhaanah-ua-ta’la).

    Afirmaţia lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) «.. Şi fiţi cu frică de Allāh...» - înseamnă a avea «taqua - ÊóȚúæóì », a se teme de Allāh (subhaanah-ua-ta’la), a ţine cont de faptul că El (subhaanah-ua-ta’la) Cel care Vede totul şi ştie dacă se pun sau nu în aplicare ceea ce El (subhaanah-ua-ta’la) a stabili şi a decretat şi dacă se evită ceea ce El (subhaanah-ua-ta’la) a interzis.

    «... şi Allāh vă învaţă,..» - acesta este la fel cu âyatul: « O, voi cei care credeţi! Dacă sunteţi cu frică de Allāh, atunci El vă va da vouă un Indreptar....»(8:29) şi cu âyatul: « O, voi cei care credeţi!Fiţi cu frică de Allāh şi credeţi în Trimisul Său [Muhammad] astfel El vă va dărui două părţi din îndurarea Sa, vă va face o lumină după care să mergeţi ...» (57: 28).

    Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «.. căci Allāh este Atoateştiutor.» - această înseamnă că Allāh (subhaanah-ua-ta’la) este Cel care cunoaşte absolut totul, în toate domeniile, şi ştie ceea ce este benefic pentru creaturile Sale şi ştie şi ceea ce le face rău, şi nimic nu este omis şi nimic nu I se poate ascunde, pentru că Allāh (subhaanah-ua-ta’la) este Atotcunoscător şi Omniprezent.

    Noi am propus cerurilor, pământului şi munţilor sarcina de a purta povara Adevărului, dar ele au refuzat să o poarte şi le-a fost teamă de ea, însă s-a încărcat omul cu ea, căci el este tare nedrept [faţă de el însuşi] şi tare neştiutor
     
     

  4. notele explicative 
    #4
    Moderator yvette's Avatar
    Join Date
    Feb 2008
    Location
    Alexandria - Egypt
    Posts
    820
    Thanked
    110
    Rep Power
    860
    Nota bene:
    1 «istaua ‘ala_al-Aarş - ÇÓúÊóæóìٰ Úóáóì ÇáúÚóŃúÔö » - expresie tradusă aproximativ, în concordanţă cu sensul de bază al cuvintelor: «... s-a aşezat pe Tron ...» - sura 13 Ar-Ra’d (ÇáŃÚÏ), verset 2;
    - este o revelaţie care nu poate fi explicată prin cunoaşterea acumulată până acum. Sensul exact al acestor cuvinte: «Apoi s-a aşezat pe Tron - Ëőăűó ÇÓúÊóæóìٰ Úóáóì ÇáúÚóŃúÔö- thumma_staua Ala_al’Aarş » face parte din «Nevăzut» şi din ceea ce «numai Allāh (subhaanah-ua-ta’la) cunoaşte».

    Acest âyat face parte din categoria âyaturilor nedesluşite, după cum se explică în Coran: « ..... In ea sunt versete desluşite - şi ele sunt temeiurile Cărţii - şi altele nedesluşite.... Dar nu cunoaşte tâlcuirea lor decât Allah. Aceia care sunt înrădăcinaţi în ştiinţă spun: "Noi credem în ea; toate sunt de la Domnul nostru!"....» (3:7).

    Nici Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) şi Salafii (Companionii şi următoarele două generaţii) (radi-Allāhu-anh) nu au dat nicio explicaţie exactă cu privire la această revelaţie şi la ceea ce presupune ea, în esenţă.

    Invăţaţii Islamului spun că această expresie trebuie considerată ca atare, fără a o interpreta nici alegoric şi nici în sensul de bază, deoarece o interpretare alegorică înglobează riscul de a spune despre Allāh (subhaanah-ua-ta’la) ceea ce nu se ştie, şi este un păcat, iar interpretarea de bază comportă riscul de a-l caracteriza pe Allāh (subhaanah-ua-ta’la) prin antropomorfism, ceea ce este interzis, pentru că Allāh (subhaanah-ua-ta’la) nu este asemenea niciunei creaturi sau creaţii.

    2.Referitor la «slăbiciunea minţii femeieşti» şi la hadith-ul menţionat în Tafsiyr
    In conformitate cu ultimele cercetări făcute în această direcție de Paul Irwing (doctor în psihologie) şi Richard Lynn (Profesor emerit la Universitatea Ulster), organizate de Universitatea Manchester din Marea Britanie, s-a ajuns la concluzia c㠄gradul de inteligenţă «IQ» al bărbaţilor este în medie cu 4 până la 5 puncte mai mare decât al femeilor.”
    Dr. Ankney C. Davison, profesor de zoologie la Universitatea West Ontario - Canada, care a făcut cercetări în domeniul diferenţelor între sexe, a descoperit că bărbaţii au creierul mai greu decât al femeilor cu aproximativ 100 de gr.
    Acestea sunt două dintre cele mai celebre exemple de studii având acest subiect, existând şi alte Universităţi sau organizaţii ştiinţifice care au făcut astfel de cercetări.

    In orice caz, toţi au ajuns la concluzia că bărbaţii sunt mai inteligenţi decât femeile şi că bărbații sunt mai capabili de a împlini sarcini complexe decât sunt femeile.
    Aceste studii au fost efectuate pe 100 000 de subiecţi, între anii 1999-2006.
    A se vedea: Lynn, R., & Irwing, P. (2004). Sex differences on The progressive matrices: A -----analysis. Intelligence, 32(5), 481-498.
    Jensen, A. R., & Reynolds, C. R. (1983), Sex differences on The WISC-R. Personality and Individual Differences, 4, 223-226.
    Mai mult, de aceste diferenţe între sexe s-au preocupat şi psihiatrii şi sociologii. Spre exemplu, sociologul Bradford Wilcox, profesor la Universitatea Virginia din Statele Unite ale Americii, în cadrul unui proiect de cercetare ştiinţifică pe tema «implicaţiilor căsătoriei» - Proiectul având denumirea « The National Marriage Project » iniţiat în 2009, a făcut următoarele constatări:
    „ - femeia consideră că are un mariaj reuşit dacă soţul îşi poate întreţine cu succes toată familia;
    - femeia se declară satisfăcută dacă venitul soţului poate susţine cel puţin două treimi din cheltuielile casei;
    - femeia, în general, nu este reconfortată psihic dacă ea este cea care are venitul mai mare decât al bărbatului, iar dacă este ea susţinătoarea familiei protestează şi contestă valoarea bărbatului ca soţ;
    - femeia se teme de abandon, indiferent de situaţia financiară;
    - femeia se luptă să menţină relaţia oricât de şubredă ar fi ea;
    - femeile, deşi contestă acest lucru, iartă aventurile extraconjugale ale soţilor, pe când bărbaţii trec foarte greu peste aceasta...etc.”
    Toate aceste constatări, l-au condus pe sociologul Wilcox la concluzia că: „femeia este programată să se simtă dependentă de bărbat.”

    3.« ÇáĘŃÖ ÇáßĘÇíÉ - al-fard al-kifaaya - necesar şi suficient » - îndatorire socială cu caracter general aplicabilă oricărui musulman de care acesta se achită prin împlinirea unor condiţii necesare şi suficiente. Exemplu tipic de «alfarɖ alkifaaya» este «janaaza - ÌäÇÒÉ - înmormântarea» - participarea la înmormântare este o îndatorire a tuturor (necesar), dar ea se consideră împlinită dacă fie şi numai o parte din comunitate participă efectiv la eveniment (suficient).

    4.«.. Dar să nu fie păgubit nici un scrib sau martor,...» - «.. æóáÇó íőÖóÂŃűó ßóÇÊöÈń æóáÇó ÔóćöíÏń ...» - adică să nu se exercite asupra lor nicio presiune sau constrângere, după cum se explică în Tafsiyr-ul lui Ibn Abas (radi-Allāhu-anh):
    „ Apoi Allāh (subhaanah-ua-ta’la) i-a învăţat pe ei ceea trebuie să ştie atunci când fac învoieli, zicând: « O, voi, cei care credeţi! ...» în Allāh şi în Trimisul Lui, « Dacă voi contractaţi o datorie pentru un anumit timp, atunci însemnaţi-o în scris! » - adică datoria să se înscrie de un scrib «... Şi un scrib să o însemne, între voi,...» - adică între debitor şi creditor «... cu dreptate!...» - adică cu acurateţe. «.. Scribul nu are voie să refuze a scrie,...» contractul dintre creditor şi debitor «.. aşa cum l-a învăţat Allāh. ....» să scrie «.. Aşadar, el trebuie să scrie,...» contractul fără adăugiri sau omisiuni «.. aşa cum îi dictează datornicul ..» - adică debitorul trebuie să explice scribului condiţiile în care a contractat debitul «.. care trebuie să fie cu frică de Allāh, Stăpânul său, ...» adică debitorul să se teamă de Domnul lui « şi să nu micşoreze[valoarea datoriei] cu nimic! » - adică debitorul nu trebuie să scadă din valoarea debitului atunci când dictează scribului. « Dar dacă datornicul este fără judecată » - nu ştie să dicteze, sau « slab » - nu e capabil să dicteze sau « nu poate dicta el,» - adică nu ştie ce să dicteze scribului, « atunci să dicteze tutorele său» adică deţinătorul bunului, care este creditorul, « cu dreptate » - adică fără să adauge nimic. « Şi luaţi drept martori,... » pentru dreptul vostru « doi dintre bărbaţii voştri » - adică bărbaţi musulmani, liberi, oneşti. «... iar dacă nu sunt (disponibili) doi bărbaţi, [luaţi] un bărbat şi două muieri, dintre aceia pe care îi acceptaţi ca martori, ...» - adică dintre cei care sunt cei mai buni în a depune mărturie, « aşa încât, dacă va greşi una dintre ele, » pentru că a uitat « să-şi amintească una celeilalte!» adică cea care nu a uitat celei care a uitat. « Martorii nu au voie să se împotrivească,» să depună mărturie « dacă sunt chemaţi. ..» de instanţa de judecată. « Şi să nu vă fie urât » - adică să nu fiţi indolenţi « să însemnaţi datoria » adică ceea ce se datorează « mică de va fi ori mare, împreună cu termenul ei! ». « Aşa ...» - se referă respectarea regulilor cu privire la întocmirea contractelor de debit « este mai drept pentru voi » este sigur şi corect « faţă de Allāh şi mai de ajutor pentru mărturie » - adică un punct de referinţă şi pentru martori atunci când ei depun mărturie, dacă se întâmplă să uite ceva şi « mai aproape de a vă ajuta să nu aveţi bănuieli. » în ceea ce priveşte datoria şi termenele de plată, cu excepţia « Dar dacă este un negoţ pentru ceva prezent, pe care îl conveniţi între voi [pe loc], atunci nu este nici un păcat » adică nu este o greşeală « dacă nu-l însemnaţi în scris, » contractul. «.. dar luaţi martori, atunci când faceţi negoţ între voi! » prin creditare şi « Dar să nu fie păgubit nici un scrib » când înscrie tranzacţia ori « sau martor » când face mărturia lui, care înseamnă să nu fie constrânși la ceva când fac acestea «căci de veţi face [asta]» adică îi constrângeţi « înseamnă că ticăloşia este în voi! Şi fiţi cu frică de Allāh » - adică să vă temeţi de Allāh pentru un asemenea păcat. « şi Allāh vă învaţă, » ceea ce este cel mai bine pentru voi atunci când încheiaţi înţelegeri între voi, « căci Allāh este Atoateştiutor » a ceea ce este cel mai bine pentru voi şi toate celelalte lucruri.
    Noi am propus cerurilor, pământului şi munţilor sarcina de a purta povara Adevărului, dar ele au refuzat să o poarte şi le-a fost teamă de ea, însă s-a încărcat omul cu ea, căci el este tare nedrept [faţă de el însuşi] şi tare neştiutor
     
     

Thread Information
Users Browsing this Thread

There are currently 1 users browsing this thread. (0 members and 1 guests)

 
Bookmarks
Bookmarks
 
Posting Permissions
  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •