VERSETUL 284
Ale lui Allāh sunt toate din ceruri şi de pe pământ. Şi dacă arătaţi sau ascundeţi ceea ce este în sufletele voastre, Allāh vă va cere socoteală pentru acest lucru. Apoi El îl va ierta pe cel care El va voi şi îl va chinui pe cel care El va voi. Allāh este cu putere peste toate!

Vor da socoteală oamenii pentru ceea ce ei ţin ascuns în inimile lor?

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a declarat că El este Stăpânul cerurilor şi al pământului şi a tot ceea ce se află între ele şi că El este Cel care Vede totul.

Nimic din ceea ce oamenii arată sau ţin ascuns în inimile lor nu constituie un secret faţă de Allāh (subhaanah-ua-ta’la), oricât de neînsemnat ar părea.

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a mai declarat şi că vă cere socoteală robilor Săi pentru tot ceea ce fac sau ţin ascuns în inimile lor.

O altă declaraţie similară a lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) este: « Spune: „De veţi ţine ascuns ceea ce se află în piepturile voastre sau de veţi da pe faţă acestea, Allāh le ştie. El ştie tot ce se află în ceruri şi tot ceea ce se află pe pământ. Şi Allāh asupra tuturor lucrurilor are putere!» - sura «Ali-Imraan», verset 29 şi
« Şi, dacă tu rosteşti vorbele cu glas tare, El ştie, [neîndoielnic], taina şi ceea ce este chiar şi mai ascuns.» sura «Ta – Ha (Űć)», verset 7.

Acestea sunt numai două exemple căci mai există şi alte versete cu această temă.

In acest verset, 284, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a statuat că El este Bine-ştiutor a ceea ce oamenii ascund în inimile lor şi, prin urmare, El va ţine cont de acele intenţii tăinuite de oameni în inimile lor.

Din acesta este motiv, când a fost revelat acest verset, Companionii (radi-Allāhu-anh) se temeau să nu li se micşoreze valoarea faptelor bune, căci nimeni nu este perfect.

Imam Ahmad a consemnat că Abuu Hurayra (radi-Allāhu-anh) a zis:
„ Când a fost revelat versetul « Ale lui Allāh sunt toate din ceruri şi de pe pământ. Şi dacă arătaţi sau ascundeţi ceea ce este în sufletele voastre, Allāh vă va cere socoteală pentru acest lucru. Apoi El îl va ierta pe cel care El va voi şi îl va chinui pe cel care El va voi. Allāh este cu putere peste toate!» acesta a produs teamă în inimile Companionilor şi ne-am dus la Profet (sala-Allāhu alayhi-ua salam), şi am ingenuncheat şi am zis:
- O, Rasuul_Allāh! Ni s-a poruncit să împlinim fapte care stau în puterile noastre: rugăciunea, postul, Jihad-ul şi milostenia, însă acest verset ce ţi s-a revelat este mai presus de puterile noastre!
Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis:
- Vă reamintesc că Oamenii Scripturilor, mai înaintea voastră, au spus: «Auzim, dar nu ne supunem!». Este mai bine pentru voi dacă aţi spune: «Auzim şi ne supunem! Şi Ţie îţi cerem iertare, o, Stăpâne al nostru, şi la Tine ne va fi întoarcerea.».
După ce oamenii şi-au însuşit această învăţătură şi au început să o pomenească cu limbile lor, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a revelat, după aceea, « Trimisul a crezut în ceea ce i-a fost pogorât de la Domnul său, asemenea şi drept-credincioşii. Fiecare [dintre ei] a crezut în Allāh, în ingerii Lui, în scripturile Lui şi în trimişii Lui. [Şi ei zic]: “Noi nu facem nici o deosebire între vreunul dintre trimişii Săi”. Şi ei au zis: “Noi auzim şi ne supunem! Iertarea Ta [o implorăm], Doamne, şi la Tine este întoarcerea!”» (2:285).
Pentru că ei au procedat astfel, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a abrogat întâiul verset (284) şi a revelat « Allāh nu impune nici unui suflet decât ceea ce este în putinţa lui. El are ca răsplată ceea ce şi-a agonisit [faptele bune] şi împotriva lui ceea ce a dobândit [faptele rele]. Doamne, nu ne pedepsi pe noi, dacă am uitat sau am greşit! ....» şi până la sfârşit.”


Versiunea lui Muslim este:
„...Pentru că ei au procedat astfel, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a abrogat întâiul verset (284) şi a revelat « Allāh nu impune nici unui suflet decât ceea ce este în putinţa lui. El are ca răsplată ceea ce şi-a agonisit [faptele bune] şi împotriva lui ceea ce a dobândit [faptele rele]. Doamne, nu ne pedepsi pe noi, dacă am uitat sau am greşit! ...»(285).
Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «Eu voi primi (ruga voastră când veţi cere)»: « Doamne, nu ne împovăra pe noi cu grea povară, aşa cum i-ai împovărat pe cei dinaintea noastră. (pe iudei şi pe creştini)».
Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «Eu voi primi (ruga voastră când veţi cere)»: « Doamne, nu ne împovăra pe noi cu ceea ce nu putem îndura!»
Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis:«Eu voi primi (ruga voastră când veţi cere)»: « Şi şterge-ne nouă greșelile noastre şi iartă-ne pre noi şi fii milostiv cu noi! Tu eşti Ocrotitorul nostru, ajută-ne pe noi să izbândim asupra celor necredincioşi! ».
Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis « Eu voi accepta!»
Imam Ahmad a consemnat că Mujaahid a zis:
„ M-am întâlnit cu Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) şi i-am povestit:
- Când eram împreună cu Ibn Omar, el a recitat un verset şi în timp ce îl rostea, plângea.
- Ce verset? – a întrebat Ibn Abas.
- Acesta: « Ale lui Allāh sunt toate din ceruri şi de pe pământ. Şi dacă arătaţi sau ascundeţi ceea ce este în sufletele voastre, Allāh vă va cere socoteală pentru acest lucru. ...»
- Când a fost revelat acest verset – a explicat el – a fost un moment foarte dificil pentru Companionii Profetului, căci li s-a făcut o frică grozavă şi, de aceea, au zis către Profet (sala-Allāhu alayhi-ua salam): «O, Rasuul_Allāh! Ştim că vom fi pedepsiţi pentru ceea ce rostim şi pentru ceea ce facem, însă nu putem controla şi ceea ce se petrece în inimile noastre!».
Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) le-a răspuns lor: «- Spuneţi: Auzim şi ne supunem!» şi ei au zis «Auzim şi ne supunem!».
Apoi, versetul acesta a fost abrogat de âyaturile « Trimisul a crezut în ceea ce i-a fost pogorât de la Domnul său, asemenea şi drept-credincioşii. Fiecare [dintre ei] a crezut în Allāh, ....» până la « Allāh nu impune nici unui suflet decât ceea ce este în putinţa lui. El are ca răsplată ceea ce şi-a agonisit [faptele bune] şi împotriva lui ceea ce a dobândit [faptele rele]....». Prin urmare, ei vor fi iertaţi de ceea ce se petrece în inimile lor şi vor da socoteală numai pentru faptele lor.”


Este consemnat provenind prin Aaliy, Ibn Mas’uud, Ka’b Al-Ahbaar, Aş-Şa’abii, An-Nakha’ii, Muhammad bin Ka’b, Al-Qurażii, Ikrima, Sa’iid bin Jubayr, Qataada, dar şi în «ÇáßőÊőÈ ÇáÓűöÊóÉ- Cele şase cărţi» că Abuu Hurayra (radi-Allāhu-anh) a spus că l-a auzit pe Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) zicând:
„ – Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a iertat Umma (ĂőăűóÉ) mea pentru ceea ce oamenii ei ţin înăuntru inimilor lor, cu condiţia să nu spună şi nici să nu acţioneze în consecinţă.
Ćöäűó Çááćó ÊóÌóÇæóÒó áöí Úóäú ĂőăűóÊöí ăóÇ ÍóÏűóËóÊú Èöćö ĂóäúĘőÓóćóÇ ăóÇáóăú Êóßóáűóăú Ăóæú ÊóÚúăóá”


In «as-Sahiihayn», s-a consemnat că Abuu Hurayra (radi-Allāhu-anh) a zis că l-a auzit pe Profet (sala-Allāhu alayhi-ua salam) spunând:
„ - Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a spus (ingerilor Săi): «Dacă robul Meu intenţionează să facă ceva rău, nu îi consemnați aceasta ca pe o faptă rea, decât numai dacă o comite, iar, dacă intenţionează să facă o faptă bună, dar nu o împlineşte să îi consemnaţi aceasta ca şi cum ar fi făcut acea faptă bună, iar dacă o împlineşte, atunci să o consemnaţi ca şi cum ar fi făcut zece fapte bune.».
«ȚóÇáó Çááćő: ĆöĐóÇ ćóăűó ÚóÈúÏöí ÈöÓóíűöÆóÉò ĘóáóÇ ÊóßúÊőÈőæćóÇ ÚóáóíćöĄ ĘóĆöäú ÚóăöáóćóÇ ĘóÇßúÊőÈőæćóÇ ÓóíűöÆóÉđĄ æóĆöĐóÇ ćóăűó ÈöÍóÓóäóÉò Ęóáóăú íóÚúăóáúćóÇ ĘóÇßúÊőÈőæćóÇ ÍóÓóäóÉđĄ ĘóĆöäú ÚóăöáóćóÇ ĘóÇßúÊőÈőæćóÇ ÚóÔúŃđÇ».