Notices
 
Results 1 to 2 of 2
  1. Dor de Romnia ... cuvinte care dor 
    #1
    Moderator yvette's Avatar
    Join Date
    Feb 2008
    Location
    Alexandria - Egypt
    Posts
    820
    Thanked
    110
    Rep Power
    861



    Dor de Romania?!? - .
    Autor: Alin Fumurescu

    Alin Fumurescu - preda filosofie politica la Indiana University-Bloomington

    Te arde. Stiu ca te arde. Dar daca vii in Romania, asteapta-te sa gasesti aici o societate profund polarizata, profund schizoida. Din ce in ce mai polarizata si mai schizoida de la an la an. Ma tem ca ai sa gasesti - ca si mine - o majoritate ponosita, subjugata compromisului si lipsita de drepturi, despuiata pina si de propriile potentialitati, peste care troneaza vulgar si arogant o minoritate, indraznesc sa spun ucigasa, cu "gipane" supradimensionate, gata sa te spulbere cu zile pentru singura vina de a te fi aflat in fata scumpilor lor bolizi, gata sa te stilceasca in bataie pentru simplul moft de a-i fi incurcat in grandomania lor fara limite. Sint indivizi care si-au pierdut orice reper nu doar crestin, ci uman. Iar lege nu exista. Decit, poate, pentru prosti, in fond, asta e si ideea. Sarmanii ii urasc pe bogati, ii dispretuiesc pentru comportamentul lor, dar in adincul inimii ii invidiaza, le admira
    viata si ar vrea sa fie ca ei. Sa poti ajunge din terorizat terorist, iata visul ce merita visat!.

    Oamenii au uitat sa(-si) vorbeasca si latra.
    Se comunica aproape monosilabic: bai, mai, vino, du-te, hai, ma-ta; toate formulele de
    politete, de bunavointa, cuvintele acelea galante, cu consistenta,
    noima si duh, care te imbogatesc, care iti descretesc fruntea si iti
    fac ziua agreabila - multumesc, buna ziua, ce mai faceti, ma bucur
    pentru dumneavoastra - par sa fi iesit din uz. Traiesc numai in
    dictionare si, din cite imi dau seama, dictionare nu prea mai
    foloseste nimeni.

    Lumea se imbulzeste in zona ta privata la banca, la posta, la magazin.
    Lumea nu e senina si demna. Lumea care "se descurca" e mereu grabita,
    repezita, agresiva. In realitate, se fusereste la greu, si totul pare
    dus numai pina la jumatate. Hai, maximum pina la trei-sferturi, dupa
    care "e bine si asa", se schimba brusc directia, viziunea,
    prioritatea. Fidelitatea fata de un principiu asumat e taxata drept
    rigiditate, criteriile-s bune doar in teorie. Flexibilitatea e
    cuvintul de ordine azi, mai ales cea morala. Se practica, in plus, o
    exhibare degradanta, gretoasa a sexualitatii; senzualitatea femeii nu
    mai e cu perdea, e pornografie; machiajul e greu, decolteurile - adinci, barbatii - atitati in
    animalicul lor. Lucrurile sfinte sint subiect de banc, iar spatiul public este nespalat.

    De gura adolescentilor sa te feresti. Multi dintre ei nu mai respecta
    nimic si pe nimeni, nici chiar (de fapt, asta in primul rind) pe ei insisi.
    Rusinea a murit, cuviinta isi da ultima suflare.
    Prin cartiere, cofetariile s-au transformat in cazinouri.

    Manelele au evadat din muzica si s-au instalat in haine, in
    arhitectura, in maldarele de gunoaie din mijlocul parcurilor
    nationale, in drujbe si in termopane. Kitsch-ul acopera ultimele
    bastioane ale solemnitatii si ale decentei. Piese de o frumusete
    elegant trasata cad in miinile unor demolatori nu doar fara cultura,
    ci lipsiti chiar si de acea innascuta delicatete in fata puritatii
    simple. Unii demoleaza chiar construind. Demoleaza autenticul si
    frumosul, slutesc peisajul si handicapeaza sufletele privitorilor.
    Natura, creatie a lui Dumnezeu, e incendiata,
    braconata, furata, retezata la pamint, lasata sa se iroseasca sub scaieti.
    Asa trateaza mai-marii darul. Tara-i un SRL. Al lor.

    Preotia se vinde si se cumpara, mosiile sufletesti se transeaza ca si
    imobiliarele. Spiritul trebuie ancorat cu lanturi in trotuar, ca nu
    cumva sa leviteze. Trebuie indesat cu talismane din pleu. Crucile
    trebuie impanate ca niste toape ale tranzitiei, cu flori de plastic
    indesate in jumatati de PET-uri pline de praf. Evlavia se exprima in
    doze mari de beton, in pseudo-icoane si in podele sclipicioase.
    Lucrurile bune trebuie sa fie mari. Bigotismul a devenit virtute si
    vorbeste in citate aproximative. Ai senzatia ca sufletele ratacesc razlete undeva intr-un
    gulag invizibil, iar trupurile derutate, tracasate de griji, se
    preumbla singure, pustii si pline de riduri de colo pina colo,
    punindu-si ca unic tel banul - fara de care esti nimeni. Daca nu ai
    bani, nu ai drepturi, nu primesti respect, nici ingrijire, demnitatea
    persoanei umane sta in dimensiunea portofelului, in succes, in numarul
    de plecaciuni efectuate periodic fata de pile suspuse. La cantitatea
    de munca si de stres pe care o presupune, o minima prosperitate te
    costa sanatatea, casnicia si viata personala. Toti vor sa ajunga
    bogati repede, doar o viata au, si ea se consuma integral aici, intre
    hoti si smecheri, in aceasta perpetua senzatie de nesiguranta.
    Da, asteapta-te ca in Romania sa te simti in nesiguranta.
    Asteapta-te de asemenea sa gasesti lucruri mai proaste decit "dincolo" la
    preturi mai mari decit "dincolo", la salarii mai mici decit "dincolo".

    Cine mai are oare instinctul de a produce realmente ceva, si inca
    lucruri de calitate? O mai fi viu instinctul acela al taranului harnic
    si cu scaun la cap de a diversifica, de a fi pregatit, de a umple
    hambarul cu lucrul miinilor lui? Ori pasiunea mestesugarului de a lasa
    ceva solid in urma, peste generatii? Mai tine cineva la ideea lucrului
    durabil si bine facut ca la o satisfactie personala? Nu pot sa iti dau
    mari sperante. Se practica intermedierea, comertul, mutatul dintr-o
    parte intr-alta a lucrurilor produse de altii. Se practica mulsul.
    Mulsul de bani de la stat, mulsul din fonduri europene. Toata tara
    pare o teapa. Totul pare gestionat, legiferat si administrat, de parca
    ar avea in vedere un unic obiectiv: teapa. Cit mai mare si cit mai repede.

    Asteapta-te ca acela care a comis o ilegalitate sa iti pretinda sa
    platesti in locul lui, iar daca refuzi sa o faci, sa se indigneze ca "nu e drept".
    Smecheria e numai a lui, dar vinovatia e la comun, ca la comunisti. Cind e
    de luat, sa ia singur, dar cind e de dat, sa dea toti. Pretutindeni
    manipulare, dezinformare, naivitate intretinuta, saracie. Democratia
    nu functioneaza, fiindca daca ar functiona ar insemna ca poporul ar
    avea puterea, or eu nu vad asta niciunde. Educatia e dinamitata, dupa
    cum e si familia. Copiii ramin de izbeliste, devorati de oboseala,
    precaritatea materiala, visele consumiste sau ambitiile de cariera ale
    parintilor.
    Sanatatea e un cadavru in putrefactie, iar - daca-mi permiti ----fora
    - la morga nu functioneaza nici frigiderele, nici aerul conditionat.
    Agricultura e in colaps; turismul e o gluma sinistra (avem brand, dar
    n-avem produsul propriu-zis); sportul e cvasi-inexistent. Drumurile
    sint omor cu premeditare.

    Ai senzatia ca tara nu e guvernata. Ai senzatia ca singurul care mai
    duce la o coeziune de vreun fel e fotbalul. Vei resimti cu o acuitate
    dureroasa dezagregarea, disolutia, absenta oricarei strategii a
    poporului roman pentru poporul roman. Cine sintem? Cine vrem sa fim?
    Daca iti pui asemenea intrebari, daca te intereseaza ce cerem noi de
    la noi insine ca neam si ca stat, unde anume avem de gind sa ne
    pozitionam in matricea natiunilor, din punct de vedere cultural,
    politic, economic, unde ne vedem peste zece ani si ce intreprindem,
    concret, pentru asta, ma indoiesc ca vei afla in tara un raspuns.
    Oamenii nu mai cred, nu mai spera, nu ii mai motiveaza nimic decit
    interesul propriu, chinurile si frustrarea acumulata, dar zac inerti
    civic, vociferind inutil in fata televizorului sau pur si simplu
    epuizati, preferind sa se lase condusi. Direct in stilp sau in sant.
    Pare ca nu-i mai socheaza nimic, nu-i mai oripileaza nimic, nimic nu
    li se mai pare strigator la cer.

    Patria e enclavizata. Caci da, singurele care mai traiesc, care mai
    respira cit de cit normal, care mai tintesc catre ceva, care nu au
    fost carbonizate inca in acest razboi civil mocnit, dar generalizat
    sint citeva discrete enclave de dreapta judecata, de deschidere, de
    initiativa, de profesionalism, de activitate creatoare, de revolta si
    constructie, de demnitate, de marturisire, de crestinism autentic, de
    delicatete revigoranta, de daruire si bunatate, de gindire pe termen
    lung, de convingere in niste valori perene, clare si nenegociabile. In fata
    acestor oameni, care se incapatineaza sa dea ce au mai bun din ei in
    aceste conditii (pe care tu abia reusesti sa le suporti in trecere),
    iti vei pleca fruntea si te vei simti inferior. Unii zic ca enclavele
    sint majoritare si probabil ca e adevarat. Dar nemaiputind comunica
    intre ele, neputindu-se uni si actiona in front comun, sint, practic,
    anihilate. Urletul ubicuu al imposturii ii ascunde, vrind sa ii faca
    muti si invizibili. Cauta sa le discrediteze eforturile, ii bruiaza si
    descurajeaza sistematic, ca intr-un plan perfid menit sa convinga
    ca verticalitatea aici e imposibilitatesi povara. Uneori reuseste.
    Enclavele bine-crescute isi accepta marginalitatea, efectuind miscari
    retractile catre forul interior a propriei fiinte, refugiindu-se in anonimat
    ca sa se salveze macar pe sine.

    Intelepciunea lor proaspata, rabdarea lor purificatoare se transmite ca
    alchimia numai pe filiere de initiati, iar copiii lor vor suferi precum
    ciudatii si inadaptatii societatii.

    Vino, daca insetezi tare, dar ai sa pleci mai indurerat si mai confuz,
    realizind ca, de fapt, alternativa perpetua in care traiesti, dulcele
    intangibil, posibilitatea acelui acasa la care visezi mereu si-n care,
    ca emigrant roman, esti suspendat o viata intreaga, de fapt nu exista.
    A murit si, incet-incet, va muri si in tine.
    Noi am propus cerurilor, pămntului şi munţilor sarcina de a purta povara Adevărului, dar ele au refuzat să o poarte şi le-a fost teamă de ea, nsă s-a ncărcat omul cu ea, căci el este tare nedrept [faţă de el nsuşi] şi tare neştiutor
     
     

  2. Mersi yvette de la :

    gabriela guettat (04-30-2014)

  3.  
    #2
    moderator gabriela guettat's Avatar
    Join Date
    Mar 2006
    Location
    Abu Dhabi, United Arab Emirates, United Arab Emirates
    Posts
    1,807
    Thanked
    289
    Rep Power
    1879
    Salemu alecom, cata durere in cele citite mai ales ca.....s ADEVARATE! De ce s a ajuns oare aici? De ce este atata delasare de binele nostru a tuturor, a copiilor noshtri? Sigur nu este numai o chestie de politica, este mult mai mult decat atat.
    Multa durere, saracie, degradare sociala. Pacat mare pacat!
     
     

Thread Information
Users Browsing this Thread

There are currently 1 users browsing this thread. (0 members and 1 guests)

 
Bookmarks
Bookmarks
 
Posting Permissions
  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •