ÓõæÑóÉ Âá ÚãÑÇä.٣
sau
3. Sura Familia Imraan
(surat_Al_ Imraan)
200 versete
a 8-a revelaţie, în Medina

I. PERIOADA REVELĂRII


Sura «Al_Imraan» este o sură medinită, alcătuită din 200 versete, care a fost revelată după anul 3 A.H. Este o sură revelată în perioada medinită deoarece abordează subiecte referitoare la: ritualuri de adorare (Rugăciune, Pelerinaj, Abluţiune), se pomeneşte despre « ÔÑöíÚóÉ - şariy’a », reguli de ordin general, moşteniri şi are în conţinutul său referiri clare la creştini, iudei şi ipocriți, iar verstele sunt analitice, şi nu succinte precum cele din surele de revelaţie meccană.


II. CONTEXTUL SOCIAL, POLITIC ŞI ISTORIC


Musulmanii s-au confruntat cu multe încercări şi neajunsuri pe parcursul înjghebării comunităţii lor şi nu s-au abătut şi nici nu s-au descurajat pentru că ei fuseseră preveniţi despre acestea prin ceea ce li s-a revelat în sura «ĀlBaqara». Pentru sârguinţa lor, musulmanii au fost răsplătiţi cu victoria în Bătălia de la Badr, însă această izbândă le-a atras ura şi mai aprigă a duşmanilor lor din întreaga Arabie care se opuneau cu toate forţele Mişcării Islamice.
Unele clanuri evreieşti, duşmane musulmanilor, care locuiau prin împrejurimile oraşului-stat Medina, au rupt tratatele de alianţă ce le făcuseră anterior cu Profetul  şi, în timpul Bătăliei de la Badr, ei s-au aliat idolatrilor.
După victoria musulmanilor în Bătălia de la Badr, aceste triburi evreiești instigau la război pe oricare clan arab duşman sau neprieten musulmanilor şi pe tribul Qurayş la răzbunare.
Aflând despre aceste uneltiri ale iudeilor care nu rupeau alianţele cu musulmanii spre a-i înşela, Profetul (salla-llahu alayhi ua selem) a atacat pe Baniy Qaynuqaā’ – cei mai vicleni şi mai prefăcuţi dintre duşmanii musulmanilor - spre a evita o asediere a Medinei plănuită de acest neam de iudei cu sprijinul ipocriţilor din interior şi aliaţi cu clanurile arabilor idolatrii din exteriorul Medinei. Nu mic a fost în acele vremuri numărul ipocriților, iar planurile lor de a semăna haos şi deznădejde printre musulmani aproape că îşi atinseseră scopurile, căci musulmanii s-au retrăseseră înfrânţi de pe câmpul de bătălie de la Uɧud. Victoria idolatrilor s-a datorat unui geniu militar: Khaālid Ǐbn ĀlŪaliyd, iar musulmanii au pierdut pentru că, lăsându-se influenţaţi de zvonurile lansate de ipocriţi, ei au abandonat poziţiile strategice pe care Profetul (salla-llahu alayhi ua selem) le-a poruncit să le ocupe şi n-au mai respectat ordinele de luptă primite. Dar, Allāh (subhanahu ua ta’ala) este Cel Preaputernic şi nu a lăsat să se întâmple acesta fără un scop, căci după această victorie a idolatrilor, cel mai bun dintre ei, Khaālid Ǐbn ĀlŪaliyd s-a convertit de bună voie la Islam, căci Allāh (subhanahu ua ta’ala) i-a deschis ochii şi inima şi a fost călăuzit, fiind că el şi-a dat seama că Muɧammad(salla-llahu alayhi ua selem) nu este doar un conducător al musulmanilor, ci un Profet şi de aceea trebuie să-l urmeze.


III. TEMA SUREI


Dreapta călăuzire şi conştiinciozitatea în a împlini poruncile lui Allāh (subhanahu ua ta’ala).



IV. MOTIVUL REVELĂRII SUREI


Această sură se adresează atât Oamenilor Cărţii – iudei şi creştini – cât şi musulmanilor – adepţi ai Profetului Muɧammad(salla-llahu alayhi ua selem).
Sfera adresanților mesajului surei s-a extins şi asupra iudeilor şi creştinilor, fiind o continuare a chemării ce li s-a făcut prin sura «ĀlBaqara» de a adera la Adevăr şi de a se întoarce la Calea cea dreaptă revelată prin Qurân, Profetului Muɧammad(salla-llahu alayhi ua selem) şi de la care ei s-au abătut fiind admonestaţi şi avertizaţi despre greşelile sau nelegiuirile lor, mai ales că toate acestea sunt în concordanţă cu Cărţile Sfinte ce le-au fost revelate.
In sura «ĀlBaqara» iudeii sunt admonestaţi şi avertizaţi despre consecinţele ce le vor avea de suporta în Ziua Judecăţii dacă nu se reîntorc la Adevăr şi nu aderă la Islam, iar în sura «Al_Imraan» este rândul creştinilor de a fi avertizaţi asupra greşitei lor doctrine în ceea ce priveşte Divinitatea, atributele profetului Isus (alayhi ua selem) şi a altor profeţi ce au fost creaţi altfel decât marea majoritate a oamenilor şi sunt chemaţi şi ei să adere la Islam.
În ceea ce priveşte mesajul ce a fost revelat prin sura «Al_Imraan» avându-i ca destinatari pe musulmani, acesta are ca scop continuarea mesajului ce le-a fost transmis prin sura «ĀlBaqara» şi anume: de a continua implementarea Islamului în viaţa socială şi religioasă astfel încât musulmanii să devină un model de urmat; de a nu cădea în greşelile pe care le-au comis neamurile de dinaintea lor şi de a nu se lăsa înşelaţi şi amăgiţi de ipocriţi şi de Oamenii Cărţii care nu au alt scop decât de a-i abate din drumul lor.

V. INFORMAŢII ŞI EXPLICAŢII SUPLIMENTARE
A. Numele surei
Numele surei este dat de versetul 33 în care Allāh (subhanahu ua ta’ala) a revelat:« Allah i-a ales pe Adam, pe Noe, familia lui Avraam şi familia lui Imraan peste toate lumile [din vremea lor],» şi este un nume dat spre a sublinia ideea că în ea sunt revelate adevăruri cu privire la Isus(alayhi ua selem) şi la doctrina creştinilor legată de anumite miracole şi semne ale lui Allāh (subhanahu ua ta’ala) şi cărora sura aceasta li se adresează în mod special.
Numele surei nu este ales spre a sublinia o biografie a familiei Imraan, ci este un punct de referinţă în cea ce îi priveşte pe destinatarii pentru care a fost revelată această sură, fie ei creştini, iudei ori musulmani.

B. Stilul literar
Stilul literar al acestei sure este cel al «discursului» şi este alcătuită din patru astfel de discursuri care sunt structurate astfel:
- Primul discurs – conţinut de versetele 1 – 32, revelat după Bătălia de la Badr, se evidenţiază adevăruri fundamentale despre Allāh (subhanahu ua ta’ala) şi despre Viaţa de după moarte.
- Al doilea discurs – redat de versetele 33-63 şi a fost revelat în anul 9 A.H. cu ocazia unei vizite făcute de către o delegaţie a creştinilor din Najran şi este o invitaţie pentru aceştia de a adera la Islam. In acest discurs se relevă adevărul despre Isus (alayhi ua selem) şi despre Maria(radiy Allahu anha), mama sa şi se resping toate ponegririle ce li se aduc acestora de către iudei.
- Al treilea discurs – redat de versetele 64 - 120 şi care a fost revelat imediat după primul şi este adresat iudeilor cărora li se atrage atenţia asupra felului păcătos de a fi şi de a se reîntoarce cu căinţă pe Calea cea dreaptă, fiind şi un mod de a-i avertiza pe musulmani în legătură cu acest fel de comportament.
- Al patrulea discurs – redat de versetele 121-200 şi care a fost revelat după Bătălia de la Uɧud. In versetele 121-175 sunt evocate învăţămintele care se desprind din lecţia numită Bătălia de la Uɧud, despre ceea ce înseamnă ipocrizie, lăcomie şi slăbiciune de caracter.
Deşi aceste discursuri au fost revelate în perioade de timp diferite şi cu ocazii diferite, ele sunt interconectate în ceea ce priveşte tema şi scopul revelării lor, astfel încât ele alcătuiesc un tot unitar.

C. Legătura cu surele anterioare
Finalul surei « ĀlFaātiɧa» este o rugăminte de a se primi Dreapta călăuzire, iar începutul surei «ĀlBaqara» este răspunsul că Allāh (subhanahu ua ta’ala) a primit cererea musulmanilor şi le-a revelat Qurânul în care este Călăuzirea, în vreme ce în cuprinsul ei se statuează legile care trebuie să guverneze societatea musulmană, pe când sfârşitul surei este o rugăciune a musulmanilor spre a primi ajutor împotriva celor necredincioşi. Prin sura «Al-Imraan» se răspunde acestei cereri şi se dau lămuriri cu privire la falsele doctrine, credinţe şi comportamente ale necredincioşilor.