sura Al Imran- tafsir Ibn Kathir - versetele 1,2,3 şi 4

[yvette]

Tafsiyr Ǐbn Kathiyr
Sura «Al-Imraān» a fost revelată în Medina şi ca dovadă a acestui fapt primele optzeci şi trei de versete sunt în legătură cu o delegaţie a celor din Najran care a venit în vizită la Medina în anul 9 A.H. (632 e.n.). Vom detalia despre acest eveniment când vom face tafsiyr-ul pentru versetul 61 al acestei sure numit «مُبَاهَلَة - mubaāhala», cu voia lui Allāh (subhanahu ua ta’ala).
Vom reaminti aici că am relatat despre virtuţile surei «Al-Imraān» împreună cu cele ale surei «ĀlBaqara», al începutul tafsiyr-ului ei când am explicat versetele « 1. alif, lam, mim / 2. Aceasta este Cartea, cea fără îndoială; Ea este Călăuză pentru cei smeriţi. / 3. Care cred în cele nevăzute şi împlinesc rugăciunea şi din ce le-am dăruit fac milostenie / 4. Şi care cred în ceea ce ţi-a fost pogorât ţie şi în ceea ce a fost pogorât înaintea ta şi în Viaţa de Apoi ei se încred.»
Vom reaminti în acest context despre hadiyth-ul care a fost menţionat când s-a făcut tafsiyr-ul pentru «Versetul Tronului – Ayatu_ālKursiyy»(2:255) când am arătat că Atributul cu cea mare însemnătate cu care se descrie Allāh (subhanahu ua ta’ala) este conţinut de aceste două âyaturi:
« اللَّهُ لاَ إِلَـهَ إِلاَّ هُوَ الْحَىُّ الْقَيُّومُ - Allah! Nu există altă divinitate în afară de El, Cel Viu, Cel Veşnic!¹»²

Nota bene:
1. apare în exact aceeași formulare în ambele âyaturi, adică şi în versetul 255 din sura «ĀlBaqara» dar şi în versetul 2 din sura «Al-Imraān».
2. In traducerea Nobilului Qurân în limba română s-a folosit pentru « الْقَيُّوم - ĀlQayuūm» sensul de «Cel Veşnic», însă acest Atribut al lui Allāh (subhanahu ua ta’ala) mai cuprinde şi atributul de «A-tot-ţiitor» şi «Protector», deci prin « الْقَيُّوم - ĀlQayuūm» se înţelege «Cel Veşnic şi A-tot-ţiitorul şi Protectorul a tot ceea ce există »

VERSETELE 1, 2, 3 şi 4

1. Alif, Lam, Mim.

2. Allah! Nu există altă divinitate în afară de El, Cel Viu [ĀlǶayy], Cel Veşnic!

3. El ţi-a pogorât Cartea cu Adevărul [Qurân-ul], întărindu-le pe cele de dinaintea ei. El a pogorât Tora şi Evanghelia,

4. Mai înainte, drept călăuză pentru oameni şi a pogorât خndreptarul [ālFurqaān]. Cei care nu cred în semnele lui Allah vor avea parte de chin aspru. Allah este Atotputernic [şi] dătător de pedeapsă!

Am explicat tot la începutul surei «ĀlBaqara» şi sensul celor trei litere care alcătuiesc versetul 1 « Alif, Lam, Mim. », iar tafsiyr-ul pentru « اللَّهُ لاَ إِلَـهَ إِلاَّ هُوَ الْحَىُّ الْقَيُّومُ - Allah! Nu există altă divinitate în afară de El, Cel Viu, Cel Veşnic! » este acelaşi ca şi pentru âyatul similar din «Ayatu_ālKursiyy».
Afirmaţia lui Allāh (subhanahu ua ta’ala) « نَزَّلَ عَلَيْكَ الْكِتَـبَ بِالْحَقِّ - El ţi-a pogorât Cartea cu Adevărul ...» se referă la revelarea Qurânului ca mesaj divin pogorât lui Muɧammad (salla-llahu alayhi ua selem) şi nu există nicio îndoială că acesta este Cuvântul lui Allāh (subhanahu ua ta’ala). Cu adevărat, Allāh (subhanahu ua ta’ala) a pogorât Qurânul şi Inţelepciunea, iar îngerii sunt martori la aceasta, deşi Allāh (subhanahu ua ta’ala) este îndeajuns ca Martor.

«.. întărindu-le pe cele de dinaintea ei. ...» - acest âyat face trimitere la Cărţile Sfinte revelate mai înainte robilor şi profeţilor lui Allāh (subhanahu ua ta’ala). Aceste Cărţi Sfinte revelate mai înainte de Qurân conţin mărturii care susţin veridicitatea si autenticitatea lui, precum şi Qurânul însuşi întăreşte ceea ce a fost scris în ele, precum este prevestirea venirii ca profet a lui Muɧammad (salla-llahu alayhi ua selem) şi revelarea unei alte Cărţi Sfinte – adică Nobilul Qurân.

Allāh (subhanahu ua ta’ala) a revelat: «.. El a pogorât Tora şi Evanghelia,....» lui Moise (Muūsaᶐ) (alayhi ua selem) fiul lui Imraān, şi «... şi Evanghelia ...» lui Isus (Iysaᶐ) (alayhi ua selem), fiul Mariei, « Mai înainte, ...» adică înainte de revelarea Qurânului «... drept călăuză pentru oameni ...» din vremea lor.

«... şi a pogorât Indreptarul [ālFurqaān]...» care conţine criteriile prin care se poate distinge între rătăcire şi bună călăuzire, între minciună şi adevăr, între păcat şi pioşenie, deoarece în el sunt directive, semne, dovezi, lămuriri şi explicaţii.

Afirmaţia lui Allāh (subhanahu ua ta’ala) «... Cei care nu cred în semnele lui Allah ...» îi are ca destinatari pe cei care le tăgăduiesc şi le resping din rea voinţă şi pe care îi avertizează că «... vor avea parte de chin aspru....» în Ziua Judecăţii, deoarece «... Allah este Atotputernic ...» adică Allāh (subhanahu ua ta’ala) este Cel cu Putere peste toţi, iar Stăpânirea Lui cuprinde totul «... [şi] dătător de pedeapsă!...» celor care renegă Semnele Sale şi îi sfidează pe trimişii Săi care sunt nişte oameni demni,vrednici de cinstire.