Notices
 
Results 1 to 3 of 3
  1. Pavel - fă-te frate cu dracu' până treci puntea! 
    #1
    Moderator yvette's Avatar
    Join Date
    Feb 2008
    Location
    Alexandria - Egypt
    Posts
    820
    Thanked
    110
    Rep Power
    858
    După un eseu de Ali Malik

    In analele istoriei religiilor, Pavel este cu adevărat surprinzător. De ce?, pentru că el este singurul „teolog” sau apologet care să admită înşelăciunea şi minciuna și, destul de ciudat, o şi justifică!

    Deşi toţi, dar absolut toţi profeții au condamnat în mod clar acest obicei rău, Pavel îl proslăveşte și îi dă un nou sens acela de «scopul scuză mijloacele».

    In timpul misiunii lui Isus, Saul (Pavel) a fost un membru fervent al unei secte evreiești puternice şi exclusiviste numită Farisei, a căror pretenţie exagerată de pioşenie i-a catalogat drept ipocriţi. (Pavel se apără în faţa lui Agrippa spunând „Daca vor să mărturisească, ei ştiu de la început că am trăit ca fariseu, după cea mai îngustă partida a religiei noastre. - Fapte 26: 5).

    Această sectă a fost blamată de Isus (alayhi-ūa-selem) despre care el a spus:” Voi aveți de tată pe diavolul; şi vreți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de cate ori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.”Ioan 8:44

    Saul, un persecutor zelos a ucenicilor devotați ai lui Hristos, a devenit primul misionar creștin și un apostol al neamurilor, după convertirea sa la creștinism printr-o "viziune", pe care el pretinde că a avut-o, în timp ce mergea pe drumul spre Damasc.

    Misionarul Saul şi-a schimbat numele în Pavel și a devenit cel mai mare contribuabil la întocmirea Cărților Noului Testament.

    Ţinând cont de cuvintele lui Isus (alayhi-ūa-selem) din versetul redat mai sus, Hristos, ca mulți dintre predecesorii săi, a condamnat minciuna, înșelăciunea și ipocrizia.

    Minciuna este condamnată frecvent în Biblie, cu atât mai mult este condamnată înșelăciunea, care prin sine însăşi este păcătoasă și nu poate duce decât la rele consecințe.

    Dar, iată, ce spune Petru în ceea ce privește viclenia (adică ipocrizie, înșelăciune, impostură, fraudă, trădare)
    ” Cel ce voiește să iubească viața şi să vadă zile bune să-şi oprească limba de la rau şi buzele sale să nu grăiască vicleșug;”1Petru 3:10,
    ca mai apoi să se contrazică singur spunând:
    „Dar fie! Eu nu v-am împovărat. Ci, fiind isteț, v-am prins cu înșelăciune."

    Aşadar, Pavel admite prin propria mărturisire că se folosește de înșelăciune ca «modus operandi». Această afirmație este făcută la mult timp după convertirea sa la creștinism, în faza când el ar trebui să fie pios și drept, și cel mai important dintre toate, ghidat de învăţăturile lui Hristos.

    In Epistola întâia către Tesaloniceni, Pavel scria:
    „ Pentru că îndemnul nostru nu venea din rătăcire, nici din gânduri necurate, nici din înșelăciune,” (2:3)…
    dar,
    „ Alte Biserici am prădat, luând plată ca să vă slujesc pe voi.”
    Şi cu toate că a primit plată („…luând platㅔ) el spune în versetul următor că se afla în sărăcie şi, deşi a prădat alte biserici (creştine, ale opozanţilor doctrinei pauliniene) el afirmă că nu a necăjit pe nimeni:
    „ Si de faţă fiind la voi şi în lipsuri aflându-mă, n-am făcut supărare nimănui. Căci în cele ce mi-au lipsit, m-au îndestulat frații veniți din Macedonia. Şi în toate m-am păzit si mă voi păzi, să nu vă fiu povara.” 2Corinteni11:8-9

    Acest comportament să fie oare învăţătura lui Hristos: „10. Este în mine adevărul lui Hristos, că lauda aceasta nu-mi va fi îngrădită în ținuturile Ahaei.” 2Corinteni11:10

    Şi cu toate acestea, Pavel nu îşi dezminte caracterul scriind:
    „Dar ceea ce fac, voi face şi în viitor, ca să tai pricina celor ce poftesc pricină, pentru a se afla ca şi noi în ceea ce se laudă.” 2Corinteni11:12

    A folosi înșelăciunea și viclenia este semnul celor nesiguri și paranoici. Pare că Pavel nu este atât de sigur că propria lui credință este corectă, căci el pune mai presus dorinţele lui şi uită esenţa mesajului lui Hristos: adevărul şi iubirea necondiţionată.

    A uitat Pavel de adevăr, de principii, de sinceritate, căci pentru a atrage adepţi în noua lui religie, iată ce mărturiseşte el că a făcut:
    „20. Cu iudeii am fost ca un iudeu, ca sa dobândesc pe iudei; cu cei de sub lege, ca unul de sub lege, deși eu nu sunt sub lege, ca sa dobândesc pe cei de sub lege;
    21. Cu cei ce n-au Legea, m-am făcut ca unul fără lege, deși nu sunt fără Legea lui Dumnezeu, ci având Legea lui Hristos, ca să dobândesc pe cei ce n-au Legea;
    ” 1Corinteni 20-21

    Există vreo dovadă mai mare de ipocrizie şi de înşelăciune?! Fă-te frate cu dracu’ să treci puntea! sau Pavel dixit: „Căci dacă adevărul lui Dumnezeu, prin minciuna mea, a prisosit spre slava Lui, pentru ce dar mai sunt şi eu judecat ca păcătos?
    8. Şi de ce n-am face cele rele, ca să vină cele bune, precum suntem huliți şi precum spun unii că zicem noi? Osânda aceasta este dreapta.
    ” Romani 3:7-8

    Este ca şi cum ai face dreptate prin nedrepte, este ca şi cum ai spune adevărul minţind. Aşa ceva este pur şi simplu imposibil.
    Se pare c㠄sfântul şi piosul apostol” Pavel nu pare a pricepe ce înseamnă ipocrit, mincinos, viclean şi de ce aceste trăsături de caracter sunt reprobabile şi mai ales, de ce trebuie ele reprimate, după cum profeţii de mai înainte, inclusiv Isus (alayhi ūa selem) le-au înfierat şi le-au catalogat drept blasfemii şi i-au avertizat pe oamenii că aceste trăsături negative de caracter sunt pedepsite şi de legile lumeşti şi de Legea divină.
    „Blestemat [fie] cel ce face lucrarea Domnului cu vicleșug, ...
    Ieremia 48:10
    „De dragul adevărului”, Pavel minte, înșeală, trădează…. Şi misionarii creştini de azi îi urmează exemplul. Pentru a-i atrage în creştinism, misionarii creştini iubesc când pe evrei, când pe budişti, taoişti, idolatri… Şi dacă veţi fi atenţi veţi observa că propaganda lor prin intermediul mass media este plină de practici hinduiste, budiste, idolatre… Programele tv si radio ale creştinilor relatează despre aşa zisele tehnici yoga şi filosofii budiste de reincarnare, teologii tibetane, ori de practici celtice cu rune şi talismane şi alte asemenea, deşi toate sunt în evidentă opoziţie cu bazele credinţelor avramice.
    Qurânul îi avertizează pe musulmani cu privire la acest pericol:
    „O parte dintre oamenii Scripturii ar fi vrut să vă pricinuiască rătăcirea, dar ei nu-şi pricinuiesc decât lor înşişi rătăcire, fără să-şi dea seama!”
    sura Al-Imraān (Âá ÚăŃÇä), verset 69



    Noi am propus cerurilor, pământului şi munţilor sarcina de a purta povara Adevărului, dar ele au refuzat să o poarte şi le-a fost teamă de ea, însă s-a încărcat omul cu ea, căci el este tare nedrept [faţă de el însuşi] şi tare neştiutor
     
     

  2.  
    #2
    Moderator yvette's Avatar
    Join Date
    Feb 2008
    Location
    Alexandria - Egypt
    Posts
    820
    Thanked
    110
    Rep Power
    858
    Drumul spre Damasc


    Punctul de cotitură în viața lui Paul se întâmplă să fie tocmai călătoria sa de la Ierusalim la Damasc. Oricine ar fi de acord că o viziune a lui Hristos ar marca definitiv pe cel care a avut-o, ar trebui măcar ca în relatările despre aceasta să fie în concordanţă, pentru că o astfel de experienţă nu poate fi uitată cu uşurinţă, astfel încât să existe mai multe variante ale aceleiaşi relatări a evenimentului. Există trei variante ale acestei „viziuni” pauliniene astfel: Varianta I – narată în Faptele Apostolilor, capitolul 9, şi relatată de autor, varianta II – narată în Faptele apostolilor capitolul 22 şi relatată de Pavel cetăţenilor Ierusalimului şi varianta III, redată în Faptele apostolilor capitolul 26 relatată de Pavel pentru Impăratul Agrippa.

    I. Dar pe cand calatorea el si se apropia de Damasc, o lumina din cer, ca de fulger, l-a invaluit deodata.

    II Dar pe cand mergeam eu si ma apropiam de Damasc, pe la amiaza, deodata o lumina puternica din cer m-a invaluit ca un fulger


    III Am văzut, o, rege, la amiaza, in calea mea, o lumina din cer, mai puternica decat stralucirea soarelui, stralucind imprejurul meu si a celor ce mergeau impreuna cu mine.
    In primele două variante, lumina este ca a unui fulger care-l învălui numai pe Saul, iar în varianta trei lumina este puternică precum a soarelui şi îi învăluie pe toţi.


    I Si, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Ma prigonești?
    Iar el a zis: Cine ești, Doamne? Si Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Il prigonești. Greu iți este sa izbești cu piciorul in țepușă.
    Si el, tremurând si înspăimântat fiind, a zis: Doamne, ce voiești sa fac? Iar Domnul i-a zis: Ridica-te, intra in cetate si ti se va spune ce trebuie sa faci.
    [U]Iar bărbații, care erau cu el pe cale, stăteau înmărmuriți, auzind glasul, dar nevăzând pe nimeni.[/U]


    II
    Si am căzut la pământ si am auzit un glas, zicându-mi: Saule, Saule, de ce Ma prigonești?
    Iar eu am răspuns: Cine ești, Doamne? Zis-a către mine: Eu sunt Iisus Nazarineanul, pe Care tu Il prigonești.
    Iar cei ce erau cu mine au văzut lumina si s-au înfricoșat, dar glasul Celui care imi vorbea ei nu l-au auzit.
    Si am zis: Ce sa fac, Doamne? Iar Domnul a zis către mine: Ridica-te si mergi in Damasc si acolo ti se va spune despre toate cele ce ti s-au rânduit sa faci.


    III
    Si noi toti cazand la pamant, eu am auzit un glas care-mi zicea in limba evreiasca: Saule, Saule, de ce Ma prigonești? Greu iți este sa lovești in țepușă cu piciorul.
    Iar eu am zis: Cine ești Doamne? Iar Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Il prigonești.
    Dar, scoală-te si stai pe picioarele tale. Caci spre aceasta M-am arătat ție: ca sa te rânduiesc slujitor si martor, si al celor ce ai văzut, si al celor intru care Ma voi arata ție.
    Alegându-te pe tine din popor si din neamurile la care te trimit,
    Sa le deschizi ochii, ca sa se întoarcă de la întuneric la lumina si de la stăpânirea lui satana la Dumnezeu, ca sa ia iertarea păcatelor si parte cu cei ce s-au sfințit, prin credința in Mine
    .


    In prima variantă, tovarăşii de drum al lui Saul aud şi ei glasul şi rămân înmărmuriţi, în variantele doi şi trei, numai Saul aude glasul, tovarăşii de călătorie nu rămân înmărmuriţi, ci se prosternează cu faţa la pământ.

    In primele două variante Saul trebuie să ajungă la Damasc şi acolo va afla cea vrea dumnezeu ca el să facă, iar în varianta trei, declarată în faţa Impăratului Agrippa, Saul afirmă cu Hristos i-a spus în acel moment ceea ce are de făcut, nefiind nevoie să mai ajungă la Damasc, el fiind ales mesager sau vestitor, ori propovăduitor al creştinismului.

    Ciudat este că Pavel este primul om căruia i-a vorbit Dumnezeu, cerându-i să propovăduiască mesajele sale în neamuri (romani, greci, turci, orice naţiune care nu face parte din iudei) aceasta dacă ne ghidăm după doctrina creştină considerând că Isus este Dumnezeu, dar nu a fost considerat niciodată profet, ci numai apostol care în limba greacă înseamnă sol sau emisar, ori purtător de cuvânt.

    Deşi, prin aşa-zisa lui „viziune” el a încercat o astfel de apropiere, căci doctrina care defineşte ce este un profet şi care sunt semnele distinctive care-l delimitează de oamenii obişnuiţi apare în teologia iudaică. Profeţii sunt întotdeauna cutremuraţi şi înspăimântaţi atunci când i-au contact cu Dumnezeu, suferă diverse handicapuri temporare, nu pot vorbi, nu pot bea, nu pot mânca, nu se pot mişca, nu pot vedea.

    Pavel, în prima variantă a relatării sale vorbeşte de astfel de fenomene: „Saul s-a sculat de la pamant; si, măcar ca ochii ii erau deschiși, nu vedea nimic. L-au luat de mâini si l-au dus in Damasc. / Trei zile n-a văzut si n-a mâncat, nici n-a băut nimic. „ Faptele apostolilor 9:8-9.

    Un semn distinctiv al profeţilor este că ei sunt aleşi de Dumnezeu, iar oamenii pioşi îi recunosc.

    In varianta a doua Pavel spune: „12. Si a venit la mine un om, numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu după Lege, si pe care toți iudeii care locuiesc in Damasc il vorbeau de bine.
    13. El mi-a zis: "Frate Saule, capătă-ţi din nou vederea!" Chiar in clipa aceea, mi-am căpătat vederea si m-am uitat la el.
    14. El mi-a zis: "Dumnezeul părinților noștri te-a ales sa cunoști voia Lui, sa vezi pe Cel Neprihănit si sa auzi cuvinte din gura Lui;
    15. caci Ii vei fi martor, fata de toți oamenii, pentru lucrurile pe care le-ai văzut si auzit.

    ” Faptele apostolilor 22, care în varianta a treia nu mai apare, deoarece știa că stăpânirea romană este „alergic㔠la profeţi şi mesianici, iar el nu îşi dorea moartea, ci numai faima, obţinută, după cum el singur recunoaşte, prin vicleşug.
    Noi am propus cerurilor, pământului şi munţilor sarcina de a purta povara Adevărului, dar ele au refuzat să o poarte şi le-a fost teamă de ea, însă s-a încărcat omul cu ea, căci el este tare nedrept [faţă de el însuşi] şi tare neştiutor
     
     

  3.  
    #3
    moderator munir's Avatar
    Join Date
    Mar 2006
    Location
    -BURKINA FASO-Ville Bobo Dioulasso
    Posts
    919
    Thanked
    62
    Rep Power
    962
    As salam alaykum wa rahmjatullah Foarte interesanta compozita ta surioara.Am citit-o cu atentie si as vrea sa fac unele precizari referitoarea la cele mentionate in ea.
    1-Este un pic fortata expresia,,dupa ce el(Pavel)a convertit la crestinism" .De fapt Pavel a ,,inventat " crestinismul.Acesta doctrina apare citiva zeci de ani dupa moartea lui Pavel si are la baza scrierile lui (ma rog...cele atribuite lui dar scrise efectiv de altii sub controlul lui) cit si cele asa zisele scrieri evanghelice atribuite celor patru dar ele fiind de fapt niste compilatii..
    2- Din motivul mai sus mentionat trebui sa avem mare grije cind dam citate si facem trimiteri catre acele scrieri ce compun ,,Noul Testament" .Veridicitatea lor este una indoielnica si ele au fost contestate chiar de catre adevaratii apostoli ai prorocului Isus -alehi wa sala.In timpul vietii sale Pavel este renegat de catre adevaratii apostoli si trimis sa isi propovaduiasca aberatiile printre,,neamuri" interzicindui-se sa isi promoveze ideile in comunitatile de evrei .Toate scrierile ,,lui" contin foarte multe lamentatii dar si lauda de sine .
    3- Surioara probabil ca dintr-o regretabila eroare ai uitat sa mentionezi ca acest verset
    ca mai apoi să se contrazică singur spunând:
    Dar fie! Eu nu v-am împovărat. Ci, fiind isteț, v-am prins cu înșelăciune
    face parte din Scrisoarea lui Pavel catre Corinteni cap.12 vs.16.
    Deci ea nu apartine lui Petru asa cum se intelege din postarea ta.
    Totusi acest verset nu mi se pare ca este un exemplu foarte elocvent pentru a fi folosit in d e m onstratia ta deoarece in fraza :
    Ci, fiind isteț, v-am prins cu înșelăciune
    Pavel, nu face trimitere la folosirea de catre el a inselaciunii, pentru ai prinde pe acei discipoli ci la faptul ca ,el, fiind istet, a reusit sa- i prinda ca au folosit inselaciunea pentru as atige scopul.
    Felicitari surioara pentru modul cum ai abordat si argumentat subiectul
    [SIZE''4'']http://www.rasarit.com/vb/image.php?type=sigpic&userid=7&dateline=1327515551[/SIZE]
     
     

Thread Information
Users Browsing this Thread

There are currently 1 users browsing this thread. (0 members and 1 guests)

 
Bookmarks
Bookmarks
 
Posting Permissions
  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •