Ficatul gras nealcoolic se tratează prin schimbarea stilului de viaţă

[genan]

Steatoza hepatică, adică încărcarea cu grăsime a ficatului, poate apărea şi în cazul în care persoana respectivă nu consumă alcool. Care sunt cauzele şi cum se tratează această afecţiune, ne-a explicat prof. dr. Mircea Diculescu, şeful Catedrei de Gastroenterologie şi Hepatologie Fundeni.

- Ce se înţelege prin ficatul gras nealcoolic?
- Până în urmă cu câţiva ani se facea o suprapunere incorectă între acumularea excesivă de grăsimi în ficat şi consumul excesiv de băuturi alcoolice. În ultima vreme am avut tot mai multe semnale apărute, îndeosebi datorită diseminării tehnicii de ultrasonografie abdominală, cum că ar exista în multe (prea multe) situaţii încărcări cu grăsimi ale ficatului. Anii trecuţi s-a confirmat această observaţie ecografică cu studii histologice (microscopice), precum şi cu analize de laborator, îndeosebi biochimice.

- Cât de frecventă este această afecţiune?

- Estimările în populaţia generală sunt extrem de îngrijorătoare. Se pare că până la 20 la sută din populaţii similare cu România ar avea diferite grade de încărcări cu grăsimi ale ficatului. Din fericire, posibilităţile de evoluţie de la o simplă încărcare cu grăsimi (steatoza hepatică) până la fenomene inflamatorii (steato-hepatita) şi fibrozele sau cirozele hepatice drumul este extrem de lung şi puţine persoane ajung în aceste stadii. Am pronunţat corect persoane, căci nu ar trebui să-i considerăm pe toţi cei cu ficat gras ca fiind oameni bolnavi. Toţi trebuie, însă, supravegheaţi periodic de medicul de familie sau de medicul gastroenterolog.

- Care sunt cauzele?

- Există cel puţin 4 motive de încărcare cu grăsimi a ficatului. Prima şi cea mai cunoscută apare în situaţia în care se consumă în mod abuziv băuturi alcoolice. Organismul nu are nevoie de alcool şi îl transformă (fiind o sursă de calorii) în grăsimi pe care îi este mai simplu să le depoziteze în ficat. O a doua cauză este consumul de medicamente toxice pentru ficat. Este un lucru relativ rar, pentru că medicamentele potenţial toxice pentru ficat în afară de cele pentru tuberculoză nu necesită perioade lungi de tratament. A treia cauză este hepatita virală de tip C care în mod particular se însoţeşte de încărcări cu grăsimi a ficatului. A patra cauză – respectiv cea mai frecventă este un „obicei” al ----bolismului ficatului de a produce şi depozita „fără noimă” grăsimi (evident, animale). Unde îi este ficatului mai simplu să le depoziteze decât în însăşi structura sa? Consecinţa este destul de uşor previzibilă. Dacă fabrica de autoturisme de la Piteşti şi-ar depozita tabla de import Germania în halele de producţie, într-un anumit moment producţia ar fi afectată. Totul depinde de cantitatea de tablă – scuzaţi de grăsimi! În cele ce urmează aş prefera să discutăm exclusiv despre această din urmă situaţie.

- Care sunt simptomele?

- Din păcate, nu prea există simptome, sau dacă există ele sunt complet necaracteristice: oboseală, rezistenţă scazută la efort, jenă în dreptul ficatului, dar câţi dintre noi după o zi încărcată nu avem astfel de senzaţii peste care trecem mai mult sau mai puţin uşor. Problema se pune ca persoana care află că are ficat gras nealcoolic nu se simte vinovată cu nimic! Într-adevăr, este o problemă genetică. Să fim serioşi, nu are un procent de 20 la sută din populaţia României boală genetică de ficat. Suntem însă în unele situaţii predispuşi la acumulări de grăsimi în organism şi în ficat. Steatoza hepatică apare în mod categoric mai frecvent la cei care mănâncă grasimi multe, la cei care mănâncă mult pur şi simplu, la cei care mănâncă dulciuri multe (şi sunt sau devin diabetici), la cei obezi… Din păcate, sunt unele persoane care fac aceste afecţiuni fără să facă nici un fel de abuz.

- Cum se poate stabili un diagnostic clar?

- Diagnosticul clar se face microscopic, adică prin puncţia ficatului. Evident, nu este necesar acum să puncţionăm 4 milioane de români! Diagnosticul poate fi sugerat de o ecografie abdominală care este o analiză neagresivă şi destul de la îndemână. În această situaţie este necesar ca medicul de familie să verifice cel puţin trei piste: glicemia (adică predispoziţia la diabet), grăsimile din sânge (colesterol şi trigliceride) şi, evident, markerii de infecţie hepatitică (în primul rând anticorpii împotriva virusului C)

- Cum se tratează?

- Tratamentul vizează în primul rând stilul de viaţă. Să nu mâncăm mai multe alimente (calorii) decât consumăm energie. Să efectuăm exerciţii fizice. Să evitam alte toxice pe ficat (alcool sau medicamente). Există fără discuţie şi medicamente, dar rolul lor în condiţia în care nu respectăm regimul de viaţă corespunzător este minor. O punere la punct a datelor actuale despre ficatul gras nealcoolic s-a făcut la recentul Simpozion Naţional de la Poiana Braşov. O concluzie pe care o putem trage este că, deşi trebuie să fim avizaţi de steatozele hepatice, nu trebuie neapărat să fim îngrijoraţi. Trebuie să efectuăm testele pe care le consideră necesare medicul de familie, trebuie să mergem la gastroenterolog dacă lucrurile sunt mai complicate şi trebuie să avem grijă de viaţa noastră, să fie păstrat un echilibru.