Cum v-ati ales cariera?

[Nadia]

Salutare la toate lumile, eu nu-mi aduc aminte ceva ce mi-ar fii placut sa fac de mica sau din liceu, o cariera. Cand am venit aici si am vazut cate posibilitati am, am vrut sa ma apuc de toate care se gaseau pe lista. Dar nu am facut-o, ca gaseam motive la orice, ba nu e bine platita, ba imi v-a ocupa tot timpul, acum cu islamul, ba nu este islamic sa practic acea cariera, cum ma v-a ajuta sa-mi cresc copii, ce folos le voi aduce. Am o varsta si nu am facut inca o cariera, poate imi dati si voi vreo idee sau imi povestiti cum ati ajuns sa faci ceea ce faceti.

Multumesc mult

[genan]

daniela, felicitari pt rezultatele care le-ai obtinut pana acuma si insha allah sa ne dai vesti bune si despre ce ai aflat ieri...

cat despre cariera mea, am avut 3 mari dorinte: in clasa a4a eram decisa sa fiu invatatoare, apoi in clasa a 5a avocata, iar din a6-a m-a hotarat sa dau la medicina...asa am tinut o tot liceul, timp in care ma pregateam intens pt facultate... si nu am renuntat... al7mdolillah nici nu imi pare rau... mai greu a fost sa duc munca de lamurire cu parintii mei, pt ca ei nu prea au vrut sa ma lase, si mai mult tata, ca e greu pt o fata, ca sunt multi ani la mijloc, ca , ca , ca,.... motive se tot gaseau... dar al7mdolilah sper ca acuma nici ei nu regreta...

oricum , cred ca cel mai important e sa iti placa ceea ce inveti....indiferent cat e de greu, daca iti place, parca simti ca e mai uspr putin decat simt altii....

[Saira]

Vad ca fiecare isi spune istoria pe aici...ce si la ce varsta si-a dorit.

Cariera "in aer"...nu am vrut asta...dar eram pe aproape

Am inceput cu "visatul" devreme...cand aveam vreo 5 ani ma intreba cineva:tu ce o sa te faci cand vei fi mare?eu:mireasa! iubeam miresele si asta era "idealul meu in viata"...deh,fiecare cu "ambatu' " lui...
Apoi a fost mania doctorita si alte d'astea...apoi visam sa sar cu parashuta (am un unchi care e pilot si ma gandeam ca e ffff frumos sa sari in aer)...am mai avut o perioada cand voiam sa fiu avocat fiindca toata lumea observa cat de mult pot vorbi...si asta fluent,nu ma "impiedicam" de nimic...si ziceau ca scap omu' cu usurinta la procese ...dar mi-a trecut si asta...acum ma gandesc ca mi-ar placea ceva gen psihologie,relatii interumane,nush,o chestie d'asta...in orice caz,nu ma vad facand ceva care nu-mi place,so...
Al hamdu lillah,nici pe mine nu m-au fortat niciodata parintii sa fac ceva ce nu-mi place (asa cum a spus si Daniela)...ba chiar ei ma enerveaza ca uneori au prea mare incredere in mine

[imanikka]

Daniela fie ca Allah sa-ti usureze calea spre cariera si sa faci ce amai buna alegere. Mama zicea: ,, Invata acuma cat esti tanara si nu ai nimic de facut , ca apoi apare dragostea , casnicia, copii si nu o sa ai timp ,,
Asteptam rezultatele tale si noi suntem emotionate la fel ca si tine , ca doar esti surioara noastra si te iubim intru Allah Subhanah w Ta'ala.

[daniela_muslimah]

Assalamu Alaykum wa Rahmatullahi wa Barakatuhu!...

Multumesc mult pentru incurajarai!



~~~

ce sa mai spun? tineti-mi pumnii vineri!...



~~

ma gandeam.. fiecare vad ca ne-am ales cate ceva... diferit... cred ca impreuna facem o echipa..



strangem toate profesiile...

asa ca dac-o sa am vreo problema, am sanse mari sa gasesc musulmani in domeniu: pot gasi medic musulman (Genan si nu numai.. ).. avocati si cate si mai cate...

Masha'a Allah...

~



~~

si pana la urma.. nu doar musulmani.. (si crestini) "rasariteni".. sau cum sa spun...

[Mariyah]

Si eu mi-am dorit mai multe lucruri..

pe la 12 ani.. visam sa fac ceva legat de plante, de botanica...

dupa aceea.. mai multi ani: mi-am dorit sa ajung Astronom...

eram sigura ca asta vreau...

~~~

la 15 ani m-am gandit mai bine: ce sanse am?

ce pot sa fac astronom fiind, aici in Romania?...

si m-am "reorientat" :P

~~

Alhamdulillah... nici unul dintre parintii mei nu m-a fortat cu nimic.. nu mi-au impus sa urmez o profesie anume _ cumva au simtit pe pielea lor cum e sa ti se impuna, sau sa nu-ti realizezi un vis...

~

De multe ori mi-a placut sa merg la mai multe concursuri.. etc...

asa ca acum nu mi-e teama de examene... m-am cam obisnuit

(in iarna am reusit Alhamdulillah sa iau examenul la limba Japoneza: 4 kyuu_nivelul 4 - de incepatori... e atestat recunoscut international.. nu e cine stie ce, dar Alhamdulillah am invatat totul singura.. mama mi-a spus ca e o Nebunie .. tata m-a intrebat ce rost are?.. stiu si eu?.. niciodata nu strica sa inveti ceva, nu?)

~~~

si uite asa.. am ajuns zilele astea.. sa ma gandesc ca am "innebunit"..



in Iulie am intrat la Peisagistica (inginerie)...

acum in toamna am reusit sa intru deja la Arhitectura, Arhitectura Peisagera...

iar acum astept sa vad daca am fost admisa sa mai dau un examen vineri la Design Interior..

(Insha'a Allah)..

E bine cand ai de unde alege!

De fapt mai mult inclin spre design.. dar mi-e cam teama....

chiar acum o sa merg sa vad rezultatele..

~~

cu arhitectura nu stiu ce se poate realiza in Romania, daca nu ai un sprijin atunci cand iesi din facultate...



Asta e...

~

Apoi... nu visez la o Cariera...

ce imi doresc cel mai mult.. e sa fiu Mama, Insha'a Allah..

sa am un sot care sa ma ajute sa Invat cat mai mult, legat de Islam... (Insha'a Allah)

Poate ca este una dintre cele mai mari dorinte pe care le am acum: ca intre mine si sotul meu (Insha'a Allah).. sa fie Iubire... si Respect...

sa fim si soti, si frati, si prieteni....

sa pot sa il Iubesc asa cum merita un Musulman...

asta imi doresc: ca el sa fie constient de binecuvantarea care i s-a daruit prin faptul ca are aceasta religie

si sa nu fie nepasator,

sa se straduiasca sa fie Dreptcredincios...

si atunci stiu ca se va purta in cel mai bun mod cu mine si copiii nostri,

din dragoste pentru Allah..

~~~

asa ca o cariera.. nu stiu cat de mult conteaza..

insa prinde bine sa stii sa faci ceva.. nu se stie niciodata ce intorsatura ia viata si daca va fi nevoie sa tii totul in propriile maini si sa fie nevoie sa ai grija de cineva (si financiar vorbind)...

~~

Ma'a Alssalama..

si-mi cer scuze pentru cat am scris.. sunt putin cam emotionata,,, merg dupa rezultat...

Insha'a Allah

sa fie bine

Din cate am citit eu maine Daniela astepti un rezultat.Nu stiu de ce dar am impresia ca sigur va fi pozitiv.
Oricum ai de unde sa alegi.
Si o sa vezi ce super e la facultate.Dar partea naspa e ca dureaza mult , adica eu am obosit asteptand momentul absolvirii, exista multe tari in care poti termina facultatea chiar la 20 de ani.

Mi-a placut f mult partea cu parintii tai care te-au sprijin in toate. Pana acum putin timp parintii mei nu vroiau sa ma sprijine decat in optiuni care curpind politie, armata, sri ..chestii de gen, la orice altceva se strambau. Pe fratele meu l-au acaparat ca ala e obsedat de politie insa cu mine nu le-a mai mers sau cel putin nu le mai merge adica e ridicol la 22 de ani sa nu pot da la master unde vreau eu.
Si stiu ca nu sunt singura in situatia asta. Cati copii nu dau la diferite facultati dupa vointa parintii lor si se trezesc peste ani preoti, doctori fara sa aiba nici un gram de vocatie.

Felicitari pentru atestatul la japoneza ! Este ceva de apreciat si nu cred ca trebuie sa ne mire ce au spus ai tai, e o limba exotica e normal sa fie privita asa dar sunt sigura ca o sa-ti prinda bine. Gandeste-te cati vorbitori de japoneza sunt in Romania?
Si eu cred ca poti face ceva cu arhitectura si dupa ce termini, atat timp cat esti talentat trebuie sa reusesti si fara relatii la un moment dat.Si daca nu reusesti aici poti incerca afara, in strainatate, in felul asta le va creste si romanilor faima.
Si referitor la cariera de mama nu imi ramane decat sa o respect , pana la urma trebuie sa incurajam ceea ce ii place fiecaruia.
Insa eu cred in continuare ca sunt posibile amandoua si cariera profesionala si cea "familiala" insa e drept vor trebui facute mici compromisuri de ambele parti.

[daniela_muslimah]

Pai de ce insista pe armata, politie, sri.. ?

~~

Alhamdulillah.. parintii mei m-au sprijinit pentru ca lor cumva nu li s-a permis sa-si implineasca visurile... asa ca-si lasa copiii sa aleaga..

mama... mai ales..

ea e o fire mai "independenta".. a trecut prin foarte multe greutati in viata..

de cativa ani lucreaza in mediul universitar... asta o face sa fie foarte deschisa.. si foarte iubita de mai toata lumea .. (e "mama" tuturor pe-acolo.. desi de multe ori ajunge sa fie confundata chiar cu studentii.. )

Asa ca Mama nu e o persoana care sa Impuna.. e o Mama Deosebita... nu Impune, insa isi sprijina copiii in ceea ce fac.... (Allah s-o binecuvanteze!)..

Imi povesteste adesea ce "cazuri" mai intalneste pe la facultate
(de multe ori vorbeste cu parintii pe-acolo.. si-i convinge sa nu-si mai forteze proprii copii)

sunt fel si fel de parinti.. care fie nu au avut profesia la care au visat, caz in care le impun copiilor sa aiba acea profesie.. fie vor nu stiu ce profesie care "da bine" pentru ei..

de multe ori sunt "copii buni" (cum le spune mama.. desi au si 25 - 26 de ani.. sau mai mult) care ajung sa Clacheze... nu mai fac fata "cerintelor".. pentru ca e un Stres mult prea mare.. sa te forteze familia sa fii Cel mai Bun mereu..

pana la urma cedezi..

eu o sa-mi las copiii (Insha'a Allah) asa cum am fost si eu lasata.. lejer.. nu vreau sa fortez in nimic.. ce folos?..

sa-l stresez incontinuu ca pana la urma sa nu mai faca fata? cand acasa ar trebui sa aiba toate incurajarile si cel mai trainic sprijin? sau sa aiba curajul sa-si urmeze propriul drum pana la urma.. insa la o a doua facultate?..

cat timp se pierde astfel?.. si ce rost are?

si intr-adevar, cum zicea si Genan.. e Foarte Important ca ceea ce faci sa faci cu placere...

cred ca fiecare dintre noi avem aptitudini pentru un anume lucru.. de ce sa ignoram acel "ceva".. si sa mergem pe o profesie diferita?.. ce inseamna? de-a lungul timpului se ajunge la ani de stres... una e sa te chinui.. si sa muncesti mult mai mult fiindca iti vine mai greu intr-o anume profesie.. si alta e cand mergi in profesia potrivita unde chiar daca muncesti mult o faci cu mai multa usurinta si cu placere....

una e sa faci o ora ce-ti place (parca sunt doar cateva minute), pe cand facand ceva de care parca "nu mai scapi", pentru care practic te chinui timpul trece greeeeeeuuu...

INsha'a Allah sa reusim cu totii in ceea ce ne dorim..

~~~

cat despre "cariera de mama".. Sa-ti daruiasca Dumnezeu copii, Anamaria.. sunt sigura ca o sa te porti cum e mai bine cu ei (ma refer cel putin in domeniul carierei, ca despre asta e vorba aici )...

Si Insha'a Allah sa nu va mai sprijine parintii doar in ceea ce vor ei... nici pe tine, nici pe altcineva intr-o situatie asemanatoare..

[Mariyah]

Nu stiu Daniela ca nu sunt cadre militare si ma uit la fratele meu care era bolnav dupa calculatoare, a terminat si liceu de profil, a ajuns acum sa fie obsedat dupa viata de politist.
Si nu ca am ceva cu acest domeniu insa in Romania e f multa coruptie in aceste sisteme si daca devii si tu corupt nu-i bine ca e imoral, daca esti indiferent te faci complice, daca spui ceva : nu vei fi ascultat. Oricum ai lua-o nu mi se pare o afacere!

Iar SRI-ul la noi in tara e de 2 lei , adevarul e ca nu au ce sa urmareasca ,asculta telefoanele arabilor si monitorizeaza postarile voastre pe rasarit si tineti minte ce verdicte au dat atunci cu gripa aviara. De tot rasul

Oricum cu mine s-au convins parintii mei , in sfarsit au inteles ca nu mai sunt dispusa sa fac ce vor ei.

Dar cand ma gandesc cat s-au opus sa ma lase sa studiez in bucuresti, adica la altceva in afara de politie .
Doamne cata munca de lamurire am dus si cate contraziceri am avut in special cu mama , cu bunicii. Si in ce fel am mai divinizat eu Bucurestiul, mi se parea acum 3 ani centrul lumii. M-am pregatit pt examenul de admitere ca pt olimpiada nationala.
Oricum nu e chiar ce credeam insa s-a meritat .
La mine in oras peste 80% dintre parinti nu-s de acord sa-si lase odraslele la o facultate in bucuresti. Trist dar adevarat , te trimit ori la Iasi , ori in cel mai bun caz la Cluj si sunt atat de multi tineri care vor in capitala.


Si vorbeai de stress , stii daca esti din provincie si studiezi in capitala si vrei sa stai la un camin din centru pai Daniela traiesti in stress TOATA facultatea pt un loc la camin pt ca eu niciodata nu am putut sa am o restanta sau nota sub 8 pt ca imi pierdeam locul la camin .Nu esti integralist, ai note mediocre ...imediat iti pierzi locul si ti-l vinde secretara pe sute de euro!
Si dupa aia iti imaginezi ce ar fi tipat mama mea la mine ca la politie iti dau aia cazare chiar si cu restante.

Eu ma gandesc uneori oare asa am sa fiu si la randul meu cu copiii mei? Sa le spun lor ce facultate sa urmeze? desi recunosc as vrea sa am un baiat fotbalist , asta e un vis mai vechi dar nu cred ca l-as impinge spre asta daca el nu ar vrea.
Asta spun acum.
Peste ani voi fi o baba nebuna.

[daniela_muslimah]

POt spune doar atat: cunosc situatia...

de inteles, nu pot pretinde insa ca o inteleg pentru ca nu am fost nevoita sa trec prin asa ceva pana acum Alhamdulillah...

~~~

Poate fi insa si mai complicat... uite, spre exemplu, Mama mea...

a crescut intr-un sat (undeva pe langa Adjud _ tot prin Moldova)... bunica mea a avut probleme Foarte Grave de sanatate (de la 6 ani mama a stat intr-un stres continuu.. mereu fugea dupa doctori.... de la varsta aceea i s-a zis ca isi va pierde mama... bunicul meu bea.... veneau amantele lui si-i ziceau mamei ca bunica mea va muri... gandeste-te cat a trebuit sa indure ca sa invete.. mergea si se ruga la mai multe rude sa-i dea bani macar sa-si ia un stilou.. se umilea pur si simplu: si era Doar un Copil!!! .... invata bine.. ii dadeau unchii, de mila.. insa era ironizata mereu de verisori _ nu stiu cum e pe la tine, dar pe unde a crescut mama e atata invidie si intr-un fel "rautate"... nu stiu de ce_dar mereu trebuie sa fie dusmanie intre rude.. mereu certuri etc)...

si a invatat... s-a luptat sa mearga la liceu: l-a facut in Adjud... acolo o luau priveau de sus pentru ca era de la tara.. nu-i dadeau mai mult de 8 pentru ca nu merita, fiindca e "de la tara"... desi 20km nu contau atat de mult?!?!?.. (si invata cel mai bine.. a reusit sa ia premii si la olimpiade ..)

parintii au vrut sa o casatoreasca in sat cu o anume persoana.. stii ce-a facut?... la 20 de ani a fugit de acasa... in Brasov....

timp de 3 ani..

~

si ea a visat la Bucuresti.. prin ce peripetii a trecut cand a ajuns pe aici...

~~

apoi.. nu a putut urma o facultate (n-au lasat-o familia tatalui meu si dealtfel nici tata ..... desi acum tata vrea ca eu sa urmez o facultate ... )

s-a luptat mereu pentru copiii ei (pentru mine si fratele meu)... a muncit ce a putut... a fost si baby-sitter...

de cativa ani lucreaza la o facultate renumita din Bucuresti... cand a zis ca va merge acolo ce i-au zis parintii tatalui? "Nu-i de tine"... cum sa-i spuna asa ceva?...

Mereu a -----strat ca e capabila de atat de multe lucruri...

E foarte desteapta Masha'a Allah... si foarte deschisa....

nu cred sa fie cineva care s-o cunoasca si sa nu o indrageasca ..

~~~

sunt prea putine randurile ca sa-ncapa in ele viata ei, chiar pe scurt...

ce sa mai spun?.. E o persoana Puternica.. de atatea ori a trebuit sa ia viata in maini... si sa mearga inainte, cu Demnitate.... si de fiecare data a facut-o.....

si acum are multe "prejudecati" de infruntat.. faptul ca eu sunt musulmana.. sau ca a divortat (este crestin-catolica... si din cauza asta relatiile cu unele rude s-au racit foarte tare)..

Prioritatea ei: Copiii... intotdeauna a avut grija sa se poarte in cel mai bun mod posibil.. chiar daca se gandeste ca "nu e o mama buna" (o macina multe lucruri si in prezent_faptul ca stam la camin, de exemplu.. pentru ca am plecat de acasa.. acum un an, inainte de a divorta)...

Insa asta e cel mai de apreciat la ea: ca a stiut intotdeauna sa fie Mama...

(Allah s-o binecuvanteze)

~~

si unul din lucrurile pentru care tin sa-i multumesc cel mai mult, este faptul ca mi-a insuflat dorinta de a cunoaste, de a sti cat mai mult

~~~

si faptul ca m-a sprijinit... mi-a dat libertatea sa aleg.. si nu m-a oprit daca am ales drumul pentru o anume profesie... a fost acolo, pentru a se bucura, sau a ma consola.. atunci cand am avut nevoie.. Alhamdulillah...

de-asta cred ca e Important ca parintii sa-si sprijine copiii...

altfel, ce lucru bun poate iesi?

Ma'a Assalama,

d.

[Mariyah]

Tinand cont ca mama ta a trecut prin atatea pt a-si realiza un vis, chiar plecand de acasa cred ca nu ii este atat de greu sa se obisnuiasca cu convertirea ta.

Ea va intelege mai devreme sau mai tarziu ca asta e religia pe care ti-o doresti doar uitandu-se in urma si vazand cat a luptat si ea la randul ei pt a-si indeplini un vis.

M-a intristat faptul ca stati la camin tinand cont ca mama ta este profesoara universitara, pacat ca in Romania unele meserii sunt atat de prost platite.

[daniela_muslimah]

Pai stam la camin pentru ca am plecat de-acasa, de la tata... (si-ntradevar.. cu chiria e mai greu....)

~~~

Cat despre religia mea, Ea a acceptat convertirea mea...
(tata nu accepta nici in ruptul capului ideea)

m-a sprijinit in fata altora
..

(doar am zis deja ca e o persoana deschisa )

A pierdut niste prieteni din cauza asta, iar unele rude se uita "ciudat"...

La inceput s-a speriat.. privea lucrurile ca fiind o "problema mare".. pana am vorbit si cu duhovnicul ei... si cu niste episcopi ... si acum "asa il simt eu pe Dumnezeu" (asta e punctul ei de vedere)...

Si "Dumnezeu e Unul"...

(adica nu cate unul pentru fiecare religie... asa priveste ea lucrurile acum Alhamdulillah)

E Deosebita...

~~~

E ceva la ea... nu stiu.. dorinta asta de a avea grija cat mai bine de copiii ei.... (la un moment dat in viata.. a fost pusa chiar in situatia de a alege intre mine si mama ei... si m-a ales pe mine.... asa a fost sa fie din pacate..)

~~

Multi ar avea multe lucruri de invatat de la ea...



~~~

dar asta a fost mai mult ca o paranteza.. ma refer fata de Thread _ ca aici e vorba de profesii, la urma urmei



~~