Iubirea versiunea 2.0...

[maryam]

Mi-a placut........... Inshaa ALLAH sa nu fim dintre cei care se incadreaza.


Stateam zilele trecute si vorbeam cu o prietena despre iubire si final in stil clasic.

Am intrebat-o ce intelege ea prin "clasic". Raspunsul a fost simplu: doi oameni care au trait fericiti pana la adanci batraneti. Mai exista astfel de iubire in zilele noastre? Iubirea din povestile nemuritoare pe care ni le citeau bunicii inainte de culcare? A mai ramas ceva din basmul cu Frumoasa din Padurea Adormita salvata si iubita de Fat Frumos?

Daca intoarcem capul in stanga si-n dreapta pe strada, putem spune ferm convinsi ca nu mai exista nimic din toate acestea, ca basmele sunt facute doar pentru a adormi copiii mici si ca nu au nimic in comun cu realitatea timpurilor in care traim.

In prezentul cotidian, oamenii sunt mai preocupati de cariera, de aspectele financiare, iar dragostea a trecut undeva pe planul doi sau a fost complet uitata de multi dintre noi. Majoritatea cuplurilor care se casatoresc spun ca acest legamant este de fapt un business, o uniune pentru timpuri mai bune. Cele mai multe casatorii au la baza motive mult mai importante (dupa spusele multora) decat acest sentiment. Poate de aceea rata divortului a crescut considerabil in ultimii zece ani...

Cam asta am fi tentati sa spunem ca a mai ramas din iubire. Totusi in secunda urmatoare ne trece prin minte clipa in care ni s-a taiat respiratia, am simtit fluturasi in stomac si am tremurat la vederea persoanei dragi tocmai ca am fost fulgerate de acest sentiment minunat, chiar si in zilele noastre.

Este imposibil sa nu ne amintim de privirea unui om pentru care stim sigur ca am renunta la tot, sa nu ne intoarcem intr-un trecut mai mult sau mai putin indepartat, in care un sarut a reusit sa te faca pe tine, omul din zilele noastre, sa poti sa zbori. Sunt convinsa ca nu exista om pe lumea asta care sa nu fi simtit macar o data in viata ca iubeste si ca merita sa faca orice pentru acea iubire.

Atunci revine aceeasi intrebare: de ce nu mai au oamenii din ziua de azi puterea sa lupte pentru sentimentele lor, pentru iubire? In trecut, barbatii se duelau pana la moarte pentru iubitele lor. Astazi oamenii renunta atat de usor la iubire...

In goana nebuna dupa bani, dupa afirmare profesionala, uita sa se mai opreasca o clipa si sa priveasca in sufletul lor. Uita cat de frumos e sa strangi in brate fiinta ce-o iubesti, uita cat de frumos e cand adormi cu capul pe pieptul persoanei iubite.

Acestea sunt adevaratele sentimente care nu se compara cu nimic pentru ca nu vor putea fi niciodata inlocuite cu un cont de cateva mii bune de euro in banca sau cu vila luxoasa de cinci etaje. Sunt sentimente ce nu pot fi cumparate.

Desi traim in epoca supertehnologiei, roata tot se invarte continuu, timpul a ramas ireversibil si clipele care trec acum pe langa noi nu mai ni le poate da nimeni inapoi.

Peste ani, cand idealurile tale referitoare la cat de sus poti ajunge in cariera (asta incluzand si banii stansi in banca si numeroasele investitii imobiliare) se vor fi implinit, te poti trezi singura, fara sa ai langa tine persoana care ar fi mers pana la capatul pamantului pentru tine doar daca ar fi lasat-o. Privind in urma, iti vei aminti de un mesaj in care iti spunea ca te asteapta, dar tu nu te-ai dus niciodata. Iti vei aminti privirea care te implora sa ramai atunci cand ai plecat.

Nu ai vrea atunci sa poti da timpul inapoi, sa poti sterge acum lacrima amara din ochii persoanei pe care ai iubit-o, sa mai strangi o data in brate trupul care tremura sub mangaierea ta? Nu ai renunta la tot ce ai strans financiar pentru clipa de nebunie, pentru toata iubirea ce ai avut-o si nu o mai ai? Stii ca nu o mai ai pentru ca asta a fost alegerea ta, pentru ca intr-un anumit moment al vietii ai considerat ca e mai bine sa alegi pentru doi, dar a fost o alegere gresita...

Firea mea boema vrea sa creada ca acestea sunt doar cazuri izolate, dar din ce in ce mai multe cupluri se numesc in continuare asa doar pentru ca au in spate un anumit numar de ani, amintiri si cam atat. Lasa foarte usor sa treaca zile intregi in care nici nu se vad, saptamani intregi in care nu se mai ating si poate luni intregi in care nu-si mai spun "te iubesc"...

Tot mai des vad/aud oameni care decid sa mearga pe drumuri separate pentru ca "asa e mai bine", chiar daca in mod clar lacrimile din ochii lor spun ca nu asa e mai bine, dar ce mai conteaza? La cel mai mic impas iau aceasta hotarare "inteleapta", cum ca ar fi mai bine sa-si vada fiecare de viata lui si este mult mai simplu sa spui "viata ne e impotriva" decat sa recunosti ca nu vrei si nu poti sa lupti, nu-i asa?

Intalnim foarte des persoane care inlocuiesc iesirea la cinema cu filmul de pe calculator, cina in oras cu o comanda de la pizzerie, iesirile in aer liber cu statul in casa. Nu mai stim sa ne bucuram de lucrurile marunte, care fac viata frumoasa - de ploaia scurta de vara, care ne determina sa luam imediat taxiul in loc sa ne bucuram de felul in care picaturile caldute aluneca pe chipul si pe trupul nostru.

Asa ca ajung la concluzia ca in ziua de azi oamenii nu mai au timp, nu mai stiu sa iubeasca, nu mai au rabdare sa rasfete, nu mai stiu sa se uite in ochii persoanei iubite si sa-i vada sufletul. Dar cand vedem un cuplu de batranei care, tinandu-se de mana, admira o floare sau cauta pe bolta instelata o stea care au numit-o a lor de peste cateva decenii, ne dam seama ca mai exista si oameni norocosi sau oameni curajosi, care la un moment dat al vietii lor au stiut ca trebuie sa aleaga si n-au ales gresit. Au ales iubirea. Ea este cheia povestilor nemuritoare!


Marinela Serban

[gabriela guettat]

Maryam


"Asa ca ajung la concluzia ca in ziua de azi oamenii nu mai au timp, nu mai stiu sa iubeasca, nu mai au rabdare sa rasfete, nu mai stiu sa se uite in ochii persoanei iubite si sa-i vada sufletul. Dar cand vedem un cuplu de batranei care, tinandu-se de mana, admira o floare sau cauta pe bolta instelata o stea care au numit-o a lor de peste cateva decenii, ne dam seama ca mai exista si oameni norocosi sau oameni curajosi, care la un moment dat al vietii lor au stiut ca trebuie sa aleaga si n-au ales gresit. Au ales iubirea. Ea este cheia povestilor nemuritoare!"



surioara

CAT ADEVAR IN ACESTE VORBE!!SHTII CE MA DOR?walhi surioara!
Multzumesc pentru acest articol!!

[sara]

Cat adevar , subhanAllah , ce am ajuns , sa stam cu persoane " de placere " , azi unu , maine altul , si intr-un final singuri .
In cele mai multe cazuri nu mai este vb de dragoste , ci de contul lui , de masina , de iaht , de vila , etc . Placerile lumesti . SubhanAllah .
Allah sa aiba grija de noi , si de urmasii nostri .

[maryam]

Maryam


"Asa ca ajung la concluzia ca in ziua de azi oamenii nu mai au timp, nu mai stiu sa iubeasca, nu mai au rabdare sa rasfete, nu mai stiu sa se uite in ochii persoanei iubite si sa-i vada sufletul. Dar cand vedem un cuplu de batranei care, tinandu-se de mana, admira o floare sau cauta pe bolta instelata o stea care au numit-o a lor de peste cateva decenii, ne dam seama ca mai exista si oameni norocosi sau oameni curajosi, care la un moment dat al vietii lor au stiut ca trebuie sa aleaga si n-au ales gresit. Au ales iubirea. Ea este cheia povestilor nemuritoare!"



surioara

CAT ADEVAR IN ACESTE VORBE!!SHTII CE MA DOR?walhi surioara!
Multzumesc pentru acest articol!!

Ohhhhh daca ai stii...cat adevar si cat este de reala aceasta postare. Ieri am fost efectiv socata, am aflat in prag de Ramadan una dintre vestile care mi-au smuls cuvintele si m-au lasat intr-o puternica stare de confuzie, dar si de mediatie...
Sotul meu a avut un prieten, un domn in varsta care pe vremuri ne era mai mult decat domnul care ne ducea unde aveam treaba, ne-a fost intotdeauna drag si pe el cel putin, stiindu-l de peste douazeci de ani atat dansul cat si sotia l-au iubit ca pe un copil.
In urma cu cateva saptamani am vorbit cu biata femeie, era disperata pentru ca stiam cu totii ca el are cancer, dar acum verdictul medicilor a fost foarte clar: nicio sansa.
Plangea si-mi spunea mereu ca nu poate sa se gandeasca lucida, ca ii este fff greu.
Acesti oameni, nu stiu, au fost f aproape de imaginea aceea ideala de casatorie, de sot si sotie, aproape batranei cum spui tu Gabi, doi pensionari care se priveau si-si vorbeau cu scantei in ochi, chiar si la 60 si de ani.
Ultimii ani au fost foarte grei, dar macinati de boli, suferinte, neajunsuri s-au sprijinit si s-au ingrijit reciproc intotdeauna; era teribil cum rulau intre ei, cum isi schimbau rolurile in aceasta ingrijire...alhamdulillah, Inna lillahi wa inna ilaihi rajiaun.
Ieri seara, sotul meu mi-a spus : stii, s-a intamplat ceva, m-a sunat x- baiatul lor- mi-a spus ca tatal lui a murit...am simtit tristete si durere gandindu-ma la ei doi, la sotia si la fiul sau, un baiat tanar, fara familie, care avea doar parintii si atat (chiar mama lui imi spunea, nu stiu cum o sa suporte dc moare tatal lui, nu ne are decat pe noi...); sotul meu, m-a lasat cateva secunde si mi-a spus abia rasufland: si asta nu e nimic, mai grav este ca a murit si sotia lui...n-a suportat durerea, a facut infract si a murit a patra zi dupa moartea sotului..si baiatul imi tot spunea: "ce fac eu acum, m-au lasat singur, nu mai am pe nimeni".
Am ramas minute in sir muta, nu puteam efectiv sa articulez cuvinte. Nu simteam decat teama si nu stiu, ceva confuz, un amalgam de ganduri, de sentimente.
Inshaa ALLAH el va fi aproape de acest baiat asa cum au fost si parintii lui si poate ca Bunul ALLAH il va ajuta baiat sa inteleaga ca ALLAH este si cine Il are nu este singur...

[Saira]

Assalamu alaykum


Ya Maryam...intr-adevar,o asemenea poveste te lasa fara grai.Am simti fiori in tot corpul si pielea mi-era ca de gaina citind...e trist,foarte trist...dar cu toate astea aspectul acela al iubirii care invinge te face sa-ti doresti,oarecum,o astfel de experienta. Din pacate,observ si eu pe zi ce trece ca dragostea "nu mai e la moda",ci e mult mai important ca dragostea ta sa fie "la moda"...incepand de la haine de firma,masini,bijoux-uri pana la apartamentul in zona centrala si mobilat de asemenea "in trend" .


Ma gandesc asa uneori ca toate fetitele (sau aproape toate) il viseaza pe Fat Frumos cu care vor trai pana la adanci batraneti.Poate la inceput dragostea e o vapaie puternica si te indeamna la multe nebunii,dar pe masura ce anii trec parca se aseaza mai bine,desi nu mai e aceeasi vapaie nebuna devine ceva ce arde cu flacari mai bine conturate,impunand sacrificiu,respect si sustinere reciproca.Ma intreb oare in viitor cum o sa arate Fat Frumos la care o sa viseze fetitele...oare o sa mai fie el la fel de dorit ca cel ce iti va aduce fericire prin iubire sau va fi un Fat Frumos lanaga o Ileana Cosanzeana ce vor forma un cuplu mult mai "modern",vazandu-se putin si fiecare fiind extrem de ocupat de cariera lui,afacerile lui si bunurile pe care le dispun decat de a petrece un timp (chiar si mai scurt) de calitate in compania celuilalt?


As ma avea multe de spus,dar as filosofa pana maine...asa ca mai bine mai citesc odata povestea si ma retrag incet...desi poate am sa revin