Seikh Al-Albanee, ALLAH sa fie multumit de el, a spus:
"ALLAH Subhana Hua wa Ta`ala a spus in Coranul cel Nobil:
"O, voi cei care credeti,!
V-a fost prescris voua postul,
asa cum le-a fost prescris si celor de dinaintea voastra.
Poate ca veti fi piosi!"
(Surat Al-Baqara: 183)
In acest verset se aduce la cunostinta comunitatii profetului Muhammad, pacea si binecuvantarea lui ALLAH asupra sa, ca postul a fost statornicit ca un act de adorare fard-obligatoriu, asa cum a fost statornicit si comunitatilor anterioare.
Aceasta chestiune este arhicunoscuta tuturor musulmanilor care citesc acest verset si sensul lui este foarte clar, dar exista o chestiune pe care foarte putini o remarca, aceasta fiind spusa de ALLAH la sfarsitul versetului:
"Poate ca veti fi piosi!"
Cand ALLAH Subhanna Hua wa Ta`ala porunceste ceva supusilor Sai drept-credinciosi, sau ii obliga pe acestia la o anumita legislatie, de obicei El doar mentioneaza porunca, fara a explica intelepciunea din spatele ei; si aceasta pentru ca intelepciunea care sta la baza spuselor lui ALLAH este obligatia pe care El le-o impune si prin care ii testeaza, asa incat ar trebui sa fie evident cine sunt cei care I se supun si cine sunt cei care nu I se supun lui ALLAH Preainaltul.
In acest verset El mentioneaza ceva ce nu se regaseste frecvent in Coranul cel Nobil si anume faptul ca El a precizat motivul obligativitatii postului, prin spusele Sale "Poate ca veti fi piosi!".
Asadar intelepciunea postului drept-credinciosilor nu este doar ca ei sa se abtina de la lucruri placute si permise, chiar daca aceasta este obligatia postitorului, insa acesta nu este singurul lucru necesar, recomandat si ravnit prin post.
ALLAH Subhana Hua wa ta`ala a conchis porunca Sa de a posti spunand "Poate ca veti fi piosi!" si sensul din intelepciunea postului este ca musulmanul ar trebui sa evolueze, sa sporeasca in ascultare fata de ALLAH Subhana Hua wa ta`ala in luna de post si sa devina mult mai supus decat a fost inainte de aceasta.
De asemenea, profetul, pacea si binecuvantarea lui ALLAH asupra sa, a aratat clar certitudinea acestei intelepciuni divine prin spusele sale, asa cum este mentionat in sahih Bukhari (nr. 1903):
"ALLAH , marire Lui, nu a intentionat si nu a dorit prin obligativitatea postului, care este o abtinere pe timp limitat, doar retinerea de la mancare si bautura. Mai degraba ar trebui sa se retina de la ceea ce ALLAH Subhana Hua wa ta`ala a interzis cu privire la pacate si actele de nesupunere fata de El si de la ceea ce este incorect in vorbire si fapta."
Asa ca profetul, pacea si binecuvantarea lui ALLAH asupra sa, a subliniat versetul "Poate ca veti fi piosi!"
Cunoastem deja hadisul "Cine nu renunta la falsitate in vorba si fapta, ALLAH nu are nevoie ca el sa-si abandoneze mancare si bautura."
Asadar, orice persoana care posteste ar trebui sa se autoexamineze si sa observe: se abtine el doar de la lucruri materiale sau si de la cele nemateriale; in sensul de a-si fi desavarsit manierele si bunul sau comportament atunci cand a sosit binecuvantata luna Ramadan?
Daca raspunsul este pozitiv, atunci el a implinit spusele lui ALLAH Subhana Hua wa ta`ala de la sfarsitul versetului "Poate ca veti fi piosi!", insa pentru o persoana care se abtine in postul sau de la mancare si bautura insa continua si persista in rele maniere asa cum facea inainte de Ramadan, acesta nu este un post dorit si nici recomandat de intelepciunea acestei luni nobile pe care ALLAH Subhana Hua wa Ta`ala a indicat-o in spusele Sale "Poate ca veti fi piosi!".
Asa ca noi ii avertizam si le reamintim fratilor nostri musulmani ca ei ar trebui sa-si aminteasca aceasta categorie de lucruri, cele nemateriale, care strica postul si este ceva despre care cei care ii previn si cauta sa-i indrume pe oameni rareori vorbesc, nefiind ei insisi constineti de aceasta categorie de lucruri care distrug postul.
Ar trebui ca printr-un act de adorare sa te apropii mai mult de ALLAH Cel Puternic, Maret, pe langa abtinerea de la mancare si bautura si de la acte interzise ca: barfa, povesti care dauneaza oamenilor, marturii mincinoase, minciuna, de la acele maniere de care toti suntem constienti.
Asadar, este obligatoriu ca toti musulmanii sa fie constienti de faptul ca lucrurile care strica postul nu sunt doar actele fizice cunoscute (mancare, bautura, relatii intime).
Unii dintre savanti au impartit actele care strica postul in doua categorii.
Acest lucru este foarte important de stiut pentru ca de obicei persoanele care vorbesc despre post si ii sfatuiesc pe oameni despre ramadan, vorbesc in general despre ceea ce strica postul referindu-se la cele mentionate anterior, insa ceea ce ei ar trebui sa faca in calitate de sinceri consilieri ai oamenilor, ar fi sa se concentreze mai puternic pe a doua categorie de lucruri care strica rapid postul. Si asta pentru ca este uzual ca oamenii sa se gandeasca ca postul se rastrange la prima categorie, abtinandu-se de la aceste lucruri materiale, dar exista o alta categorie pe care suntem indreptatiti s-o numim lucruri nemateriale care strica postul.
De asemenea, exista unele lucruri neglijate adesea de majoritatea musulmanilor si nementionate de aceia care detin stiinta.
Este un hadis adesea neglijat datorita altui hadis, pentru ca multi oameni sunt incapabili sa le puna in practica si sa le aplice.
"Comunitatea mea va continua sa fie bine atata timp cat se va grabi sa intrerupa postul si va intarzia masa de suhur."
Din punctul de vedere al unora, prima parte a acestui hadis "grabirea ruperii postului" contravine altui hadis care spune:
"Comunitatea mea va fi bine atata timp cat se va grabi sa se roage rugaciunea Maghbir."
Avem aici doua porunci si anume grabirea a doua acte, fapt care-i face pe multi sa considere ca nu pot fi aplicate ambele.
A reconcilia intre aceste doua porunci, graba ruperii postului si graba implinirii rugaciunii maghrib, este o chestiune foarte simpla. Este ceea ce profetul, pacea si binecuvantarea lui ALLAH asupra sa, a statornicit prin faptele sale.
El obisnuia sa-si intrerupa postul cu trei curmale, apoi se ruga Maghrib si dupa aceasta continua sa manance atat cat avea nevoie.
Insa astazi noi cadem in doua capcane: prima, intarziem azanul de la timpul sau precis si dupa aceasta survine o alta intarziere, a rugaciunii, exceptandu-i pe aceia care se grabesc sa se roage rugaciunea maghrib alaturi de fratii lor in moschee.
Insa multi dintre oameni asteapta sa auda azanul, apoi se aseaza la masa ca si cum s-ar aseza la cina si nu ca si cum ar intrerupe postul.
Azanul de maghrib este dat in multe state "islamice" dupa ce timpul sau a intrat si aceasta pentru ca s-a abandonat aplicarea regulilor islamice si totul depinde de calculele astronomice.
Aceste calendare se bazeaza pe calcule astronomice care considera pamantul ca si cum ar fi un singur plan, plat. Asa ca este oferit un termen pentru acest plan desi terenul acestui pamant al nostru variaza intre depresiuni, munti si vai.
Asadar nu este corect ca o singura data sa fie atribuita in acelasi mod campiei, dealului si muntelui.
Oricine este capabil sa vada soarele cu proprii ochi in satul sau orasul sau, insiferent de ceea ce este stabilit in calendar, trebuie sa actioneze conform hadisului.
Profetul, pacea si binecuvantarea lui ALLAH asupra sa, a avut grija sa aplice si sa predea acest sunna prin hadisul:
"Cand noaptea apare din aceasta parte"- si a aratat spre est, "iar a doua zi a plecat de aici"- si a aratat spre vest "si soarele a apus, atunci postul s-a terminat." (Bukhari, nr.1954)