O greseala pretuind cat greutatea ei in aur

[ummraschid]

O greseala pretuind cat greutatea ei in aur
din originalul in limba araba de Adel bin Muhammad al-Abdul 'Aalee,
tradus in limba engleza de Abu Dujanah


Un salaf, odata, calatorind , info----t si obosit, intra intr-o livada, vrand sa-si potoleasca foamea si sa opreasca murmurul stomacului sau. Vazu un pom , se apleca si ridica un mar de pe jos. Manca o jumatate din el sub ocrotirea lui Allah ta'ala, apoi bau din paraul din apropiere. Dupa aceasta, isi dadu seama deodata ca nu realizase ceea ce facea, din cauza foamei, si isi zise:
" Vai tie! Cum poti manca din bunul altuia fara permisiune acestuia?" Plin de remuscare, se hotara sa nu paraseasca acel loc inainte de a-l fi gasit pe stapanul gradinii si de a-i fi marturisit ca a mancat din avutul lui fara a-i fi cerut voie. Se uita in jurul sau si zari o casa, spre care se indrepta si la usa careia batu.

Stapanul acelei case iesi si il intreba ce doreste.

Salaful spuse: " Eram flamand si am intrat in gradina ta, am cules un mar si am mancat jumatate din el, apoi mi-am amintit ca nu era al meu, asa ca am venit sa te rog sa-mi ierti greseala."

Omul raspunse: "Te iert, cu o singura conditie."

Astfel ca salaful ( si numele lui era Thaabit bin Nu'maan) intreba: "Care este conditia?"

Stapanul gradinii spuse: "Doresc sa o iei de sotie pe fiica mea."

Cinstitul salaf raspunse fara nici o ezitare: "O voi lua pe fiica ta de sotie."
Tatal fetei adauga apoi: "Sa stii ca fiica mea este oarba si nu poate vedea, este muta si nu poate vorbi si este surda si nu poate auzi."

Aceasta destainuire il surprinse pe Thaabit bin Nu'maan si il puse pe ganduri - ce dezastru - ce sa faca? Apoi se gandi ca incercarile la care va fi supus si greutatile pe care le va indura acceptand sa se casatoreasca cu acea femeie, avand grija de ea si slujind-o , sant mai bune decat a manca hrana Iadului (sadeed), datorita faptului ca a mancat acel mar fara permisiune. Deasemenea se gandi ca zilele lui in dunya sant numarate. Asa ca promise sa o ia pe fata de sotie, si se ruga pentru iertare si pentru rasplata lui Allah, Stapanul Lumilor.

Ziua casatoriei veni, si el era foarte ingrijorat:
" Cum sa ma port cu o femeie care nu vorbeste, nu vede si nu aude?!" Ce dilema mare , si isi dorea ca pamantul sa-l inghita inainte sa ajunga , insa isi aduse aminte de Allah subhanahu wa ta'ala si spuse: "Laa Hawla wa laa quwata illa billah, wa inna lilah wa inna ilayhi raji'oon." Porni deci spre locul ceremoniei si cand ajunse, viitoarea sa mireasa, se ridica si spuse: "Assalamu 'alaykum wa rahmatullahi wa barakatuhu."

Cand o vazu, i se opri rasuflarea, si isi aduse aminte de ceea ce isi imaginase el depre hoor il-'ayn din Paradis. Venindu-si in fire, el spuse: " Cum se poate asta? Deci tu vorbesti, vezi si auzi."
Si Thaabit bin Nu'maan ii povesti ceea ce ii spusese tatal ei despre ea.

Ea ii darui cel mai minunat zambet si spuse: "Tatal meu a spus adevarul si nu a mintit."

"Dar de ce mi-a spus lucruri despre tine care nu sant adevarate?"

Ea raspunse: "Tatal meu a spus ca sant muta, pentru ca nu spun niciodata un cuvant care displace lui Allah, nici nu am vorbit vreodata unui barbat cu care nu mi se permite sa vorbesc. A spus ca sant surda, pentru ca nu am stat niciodata intr-un loc unde se barfeste sau se spun povesti. A spus ca sant oarba pentru ca nu am privit niciodata la un barbat la care nu imi este permis sa privesc."


Dragi frati si surori intru Allah, sa cugetam, inshaallah, la felul in care Allah Subhanahu wa Ta'ala i-a unit pe aceasta femeie pioasa cu acest barbat pios!!!...