Ziua de Aarafa, Ziua de taruiia şi Zilele de taşriiq

[yvette]

1.«Ziua de Aarafa - يوم عرفة - yaum ‘arafa - sau ziua cunoaşterii» - adică ziua în care oamenii adunaţi pe muntele Arafat (عرفات) se cunosc între ei, după explicaţia unora, iar după alţii este ziua în care în care oamenii adunaţi pe muntele Arafat (عرفات) îl cunosc / recunosc pe Domnul lor (تعرف بالله - ta’aruf bi-Allāh ) prin adorare şi supunere.

In Sunna se relatează că Allāh (subhaanah-ua-ta’la) l-a trimis pe Jibriil la Ibrahim (alayhi as-sallam) ca să-i arate cum se împlineşte corect Al-Hajj. Când au ajuns pe Arafat (عرفات), Jibriil l-a întrebat pe Ibrahim (alayhi as-sallam): «Acum ştii?», iar Ibrahim (alayhi as-sallam) a răspuns: «Acum ştiu!».
Şi astfel, locul acela (muntele şi câmpia din jur) s-a numit locul «cunoaşterii».

Se mai spune că acest nume, pe lângă această origine, mai are şi o alta care vine de la faptul că Adam şi Eva s-au reîntâlnit pe acest munte după ce au fost coborâţi din Rai pe pământ şi aici s-au recunoscut.

Ziua de Aarafa mai are şi semnificaţia că în această zi, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a întregit religia Sa - Islamul - şi a pogorât Mila Sa asupra robilor Săi.

2. «Ziua de taruiia - يَوْم التَّرْوِيَة »- - adică ziua premeditării sau ziua evaluării în traducere mot - a - mot, iar în traducere în expresie este ziua aprovizionării cu apă şi a potolirii setei.

Este prima zi de Al-Hajj, a opta zi din dzuul-Hijja şi a primit acest nume pentru că, în această zi, pelerinii, cu bună-ştiinţă (premeditat / evaluând situaţia) îşi fac stocuri de apă pentru că vreme îndelungată vor lipsi din locul de popas.
Aşa că, ei îşi fac provizii de apă şi pentru ei şi pentru animale (hady şi animalele de călărie).
Apa le este necesară nu numai pentru a-şi potoli setea, dar şi pentru baia rituală de purificare înainte de a adopta «Ihraam-ul».
Având în vedere că în această zi, principala grijă este furnizarea unor provizii de apă necesară împlinirii acestor obiective, ţinând cont că în trecut, apa, în zona Mecca, era deficitară, pelerinii au definit această zi ca fiind ziua de adunat apă şi potolit setea.

3. «Zilele de taşriiq - أَيَّامُ التَّشْرِيق - Ayyaamu_at-taşriyq» - sunt zilele 11, 12 şi 13 din dzuul-Hijja şi ele urmează după a 10 zi din dzuul-Hijja, numită Ziua Sacrificiului « يوم النحر - yaumu_an-Nahr», când are loc Sărbătoarea Sacrificiului (عيدُ الأَضَحَى - Eiidu-lAdha) când se sacrifică «hady»
Literal, «taşriiq» înseamnă «a expune la soare ». Această denumire a fost dată pentru că, în trecut, neexistând sisteme de refrigerare a cărnii, ea era conservată prin sărare şi uscare la soare (pastramă).