Cine a fost Abuu Sufiaan

[yvette]

]Abuu Sufiaan - sau Sakhr Ibn Harb (صخر بن حرب)

- lider al tribului qurayşit Banuu Abd Şams (بنو عبد شمس) şi fiu al lui Safiyya - mătuşa după tată a lui Maymuuna bint Al-Haarith, una dintre nevestele Profetului (saas).

Fratele său, Musa’ab, a fost unul dintre cei care au migrat în Abisinia ca să scape de persecuţia declanşată la Mecca împotriva musulmanilor.

Abuu Sufiaan a fost, la început, unul dintre cei mai înverşunaţi adversari ai Profetului (saas) şi a considerat că Muhammad (saas) este un corupător al societăţi mecane, o amenințare pentru puterea politică şi un apostat şi un blasfemator al zeilor qurayşiţi.

După migrarea la Medina a Profetului (saas) şi a musulmanilor, qurayşiţii au confiscat toate averile acestora lăsate în urmă.

Pentru că la Medina Profetul (saas) şi musulmanii au găsit sprijin, meccanii au început să se teamă de evoluţia politică şi militară în favoarea Islamului şi, de aceea, şi-au propus nimicirea musulmanilor şi eradicarea Islamului.

Desigur, că aceste veşti au condus la pregătirea mediniţilor alături de musulmani pentru autoapărare şi la eliminarea oricăror potenţiale pericole din partea caravanelor qurayşite militarizate.

In 624, Abuu Sufiaan a fost numit lider al unei caravane însoţită de un corp de armată alcătuită din 400-500 de oameni cărora li s-a opus o mică armată de 300 de musulmani slab înarmaţi conduşi de Muhammad (saas).

S-a consemnat că atunci i s-a permis Profetului (saas) să se apere de meccani, în locul hărţuirii caravanelor acestora şi, prin urmare, musulmanii au adoptat tactica atacului şi au decis înfrângerea qurayşiţilor. Astfel a avut loc, tot în anul 624, bătălia de la Badr care a însemnat victoria musulmanilor.

Moartea majorităţii liderilor qurayşiţi în această bătălie a condus la numirea ca lider al qurayşiţilor a lui Abuu Sufiaan şi împlinirea profeţiei.

Cu toate acestea, meccanii nu s-au conformat avertismentului primit la Badr şi au pornit alte campanii militare împotriva musulmanilor.

Abuu Sufiaan a participat la aceste campanii militare împotriva musulmanilor, ca lider, incluzând aici şi Bătălia de la Uhud din anul 625 şi Bătălia Ahzaab (bătălia tranşeei) din anul 627, care au însemnat pentru Abuu Sufiaan şi aliaţii lui numai înfrângeri.

Aceste conflicte s-au încheiat în anul 628 prin Tratatul de la Al-Hudaybiia care le asigura dreptul musulmanilor de a împlini Pelerinajul la Casă - Ka’ba.

In 630, tratatul este încălcat de qurayşiţi şi de aliaţii lor.

Profetul Muhammad (saas) decide să pună capăt acestei situaţii prin eliberarea Meccăi de non-musulmani şi trecerea ei sub autoritatea musulmanilor.

Abuu Sufiaan, cu amărăciunea experienţelor anterioare, observând că de această dată qurayşiţi sunt mai slabi decât musulmanii lui Muhammad (saas), s-a dus cu solie la Medina ca să repună în vigoare Tratatul din 628, însă a fost înfrânt şi ca diplomat.

Până într-un final, Abuu Sufiaan a reușit să obţină numai capitularea paşnică a Meccăi.

După cucerirea Meccăi, Abuu Sufiaan s-a convertit la Islam şi a servit ca locotenent în armata Profetului (saas), iar în campania militară din 636, în bătălia de la Yarmuuk împotriva bizantinilor, el şi-a pierdut un ochi.

A murit la Medina, în vârstă de 90 de ani, slujba de înmormântare fiind condusă de o rudă a sa, de Usmaan bin Aaffaan- care a fost al patrulea dintre Califii drept-credincioşi.

In hadith-ul mai sus menţionat Profetul (saas) numeşte Mecca drept «casa lui Abuu Sufiaan» pentru că el a fost ultimul lider qurayşit nemusulman al oraşului Mecca şi el a fost cel care a trecut-o sub autoritatea musulmanilor.