Assalamu Alaykum wa Rahmatullahi wa Barakatuhu...
Am vrut sa raspund acum cateva zile, dar nu am mai apucat..
:)
~~~
Punctul meu de vedere:
In primul rand, Suleiman, cred ca problema cu "habibty" poate sa insemne chiar mai mult.... decat te-ai gandit
in ce sens: limba romana are mai multe parti...
limbajul familiar, literar, popular,
argoul (spre exemplu: limbajul "de strada" _ cred l-a auzit toata lumea),
etc etc etc
...
una din aceste parti este si Jargonul... e un fenomen intalnit in limba romana...
poate o "tendinta" de a imprumuta (in exces uneori) cuvinte din alte limbi, cuvinte care sunt folosite apoi in vorbire..
un astfel de limbaj nu are o circulatie larga, ci se intalneste in anumite grupuri:
acum mai bine de un secol.. erau celebre imprumuturile din limba franceza (cunoaste toata lumea ironia din operele lui Caragiale: "parol", "musiu" s.a.m.d.)
in secolul nostru.. predomina cuvintele si expresiile din limba engleza...
cred ca a auzit toata lumea in randul studentilor expresii precum: "mi-am luat un job", "am un feeling c-o sa fie bine".. etc
(nu sunt cuvinte care nu exista in romana, ci cuvintele acestea au echivalen, insa in loc sa spuna cuvantul in romana _ rostesc un cuvant strain)
....
mie personal imi suna uneori nenatural si pentru unele cazuri _ cumva "simandicos".....
--
Sau cuvinte din alte limbi, nu doar din engleza: "ciao"...
(asa a intrat si "merci" la noi... mai autohtonizat acum.. "mersi"...)
:D
~
Jargonul se intalneste pentru mai multe categorii... in cercuri mai "restranse"..: pentru studenti, pentru oameni de stiinta, pentru persoane cu aceeasi profesie.. s.a.m.d.
Eu asa il percep pe "habibty": ca pe un element de jargon... un jargon al comunitatii musulmane...
POate a aparut din dorinta de "apartenenta".. nu stiu...
dar a venit de la sine.. odata cu folosirea altor expresii, precum "Assalamu Alaykum".. desi una e salutul islamic, alta e "habibty"...
~~
Nici eu nu folosesc in vorbirea curenta... nici "iubita", nici "habibty".. dar cand scriu _simt nevoia..
cum sa spun: "draga"? _ vorba bebikai.. parca e ironic... "sora".. suna cam brutal _ "soro" :D (de-asta zic "surioara"_desi nu sunt o mare iubitoare de diminutive ;)... )
si atunci? sa scriu la nesfarsit "surioara"_parca e cam monoton... asa ca mai variez: cu "habibty".. poate "ukhty"...
dar niciodata in sens ironic (!!!)
~~
de-asta cred, Suleiman, ca "habibty" incepe sa se defineasca separat si in limba romana ca un alt "habibty".. decat cel din araba _ ai vazut deja - cum i se schimba forma in "habipty", "habiptice"...
nu mai este cuvantul din araba... (ca inteles)
si atunci, intr-adevar, cel putin personal:
intr-adevar,
eu nu i-am patruns sensul...
nici nu pot pretinde asa ceva...
ci l-am folosit ca un cuvant ce apartine acestei comunitati...
l-am echivalat cu "iubita".. desi mie nici cand scriu nu-mi vine la indemana "iubita"...
~~~
de-asta m-a pus cumva pe ganduri
:rolleyes:
e bine sau nu?...
~~
insa e un fenomen ce se intalneste in limba romana...
de-asta e un pericol: atunci cand e folosit in exces (i-am auzit pe cativa folosind atatea cuvinte in engleza in vorbirea lor, incat mai mult era engleza, decat romana... asta e deja fortat)... risca sa dea in ridicol..
Excesele si abuzul de imprumuturi au fost ironizate in literatura....
poate ca o dezaprobare fata de o "impurificare" a limbii...
~
eu acum ce sa zic?...
nu stiu daca sa-l mai folosesc sa nu....
atunci cand scriu..
daca pana acum imi venea intr-un fel natural sa-l "tastez" :D..
acum incep sa ma gandesc
:rolleyes:
~
dar asta e parere mea.. si am cam dat in "filosofie"...
Sper ca n-am suparat pe nimeni...
"Layla Sa'eeda!"
;)
~~~